Un bogat trecea, din întâmplare, pe o stradă unde locuia o familie nevoiașă, cu o mulțime de copii.
Lume multă se îmbulzea în preajma locuinței acestor sărmani, din pricină că unul dintre cei micuți tocmai murise.
Bogatul nostru se opri, se strecură prin mijlocul mulțimii, puse o sumă însemnată lângă sicriul celui ce plecase din lumea celor vii și încercă să se facă nevăzut.
Oamenii făcură lanț în jurul bogatului și, oprindu-l, l-au întrebat:
- Fii bun și spune-ne cum te cheamă.
- Iertați-mă, zise bogatul, că nu vă pot împlini dorința, dar aș vrea să știu de ce doriți să-mi aflați numele?
- Fapta pe care ai săvârșit-o întrece toate așteptările și e vrednică de toată lauda. Se aseamănă cu fapta Samarineanului milostiv din Evanghelie și de aceea ne-am hotărât ca pe orice cale să vă aflăm numele.
- Foarte bine, zise bogatul. Eu vă voi spune numele meu după ce, mai întâi, îmi veți spune voi mie, cum se numea Samarineanul din Evanghelie.
Toți cei adunați au rămas muți de uimire și l-au lăsat să plece pe cel care știuse nu numai să ajute familia îndurerată, dar să le dea și o lecție atât de prețioasă despre modestie.
Nu trebuie să râvnim la nicio răsplată sau la vreo laudă în schimbul ajutoarelor pe care le dăm celor răniți trupește sau sufletește, precum și celor nevoiași sau lipsiți. Răsplata, întotdeauna, va veni de la Dumnezeu, la momentul ales de El
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.