de Preot Sorin Croitoru
Un țăran și-a luat băiatul
Să-i dea ajutor să fure
Cucuruzi de pe ogorul
Ce era lângă pădure.
Își făcuse bine planul
Badea-al nostru cel ursuz:
"Plodul o să-mi stea de pază
Cât fur eu la cucuruz".
Deci în seara cu pricina
Mai devreme s-au culcat,
Iar în miez adânc de noapte
De la somn s-au ridicat..
Când ajunseră pe câmpul
Plin de galbenii știuleți,
Încruntat, îi zice tatăl
Feciorașului isteț:
"Ni' la mine măi băiete,
Dacă vezi pe cineva
Că se uită spre căruță,
Să-mi faci ca o cucuvea"!
A plecat țăranu-n holdă
Și pe adunat s-a pus,
Iar copilul cam cu teamă
Se uita mereu în sus..
Deci țăranul nostru lacom
Nici prea bine nu-ncepu,
Că își auzi băiatul:
"Cucuvau!" și "Buhuhu"!
Într-o clipă se-nspăimântă
Și o rupe la picior.
Ajungând lângă căruță,
Îl întreabă pe fecior:
"Zi copile cin' ne vede,
Că nu văd pe nime' eu"!
Dar băiatul zise-n șoaptă:
"Ba ne vede.. Dumnezeu"!
Auzind răspunsul ăsta,
Tatăl foarte fâstâcit
Murmură ca pentru sine:
"Doamne, mult am mai greșit"..
Deci urcându-se-n căruță,
Fără cucuruz s-au dus,
Iar istoria ne-nvață
SĂ PRIVIM MEREU ÎN SUS!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.