de Eliana Popa
Pe când Betleemul zace cufundat în somnul greu,
Într-un staul Maica naște, pe Fiul lui Dumnezeu.
Pruncul a venit pe lume într-o peșteră săracă,
Într-o iesle mititică, ceru-n fața Lui se pleacă!
Pe când Betleemul zace cufundat în bezna nopții,
Sus, în cer, deschis-au îngeri toate porțile Cetății.
Țin cădelnițe de aur și-au un legănuș din flori
Și-un arhanghel, în lumină, dă de veste la Păstori!
Pe când Betleemul doarme și-n palat Irod petrece,
Maica pe Hristos îl naște, jos pe fân în ieslea rece!
N-a găsit la nicio casă, un locșor sau un pătuț
Betleemul și-a-nchis poarta, pentru Maică și Pruncuț!
Pe când Betleemul doarme, magii cu argint în brâie,
Pun în leagănul din iesle, aur, smirnă și tămâie!
Au pus aur, cum se cade, a se pune l-a-mpărat,
Smirnă drept ofrandă Jertfei pentru care s-a-ntrupat.
Și tămâie parfumată drept un semn al preoției,
Întreite daruri sfinte, lui Iisus, Pruncul Mariei!
Tron de heruvimi e-n iesle, sfânt altar împărătesc,
Cu cădelniți de lumină, îngeri, staulul cădesc!
Și în noaptea asta sfântă, azi, îngenunchez și eu,
Să sfințești, Mărite Doamne, ieslea sufletului meu!
Ți-am făcut pătuț din rugă și din lacrimi nestemate
Și le-am prins pe scutecele doar în privegheri lucrate!
Pe când Omenirea, astăzi, tot precum Irod petrece,
Maica pe Hristos îl naște în a lumii iesle rece!
Pe când Omenirea zace învelită-n bezna nopții
Sus, în cer, alai de îngeri deschid porțile Cetății!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.