Biserica lui Dumnezeu

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un om a ajuns în iad. Deşi era păcătos, Îl iubea totuşi pe Dumnezeu, şi voia să se roage şi să fie cu El.
Aşa că s-a hotărât să-şi zidească o bisericuţă. A început el să măsoare locul, ca să-i pună temelia. Văzându-l, un drac a venit şi l-a întrebat ce face acolo. Omul i-a răspuns:
- Vreau să zidesc o biserică în care să mă rog lui Dumnezeu.
Dracul, când l-a auzit, s-a neliniştit:
- Cum să zideşti o biserică în iad?!
A încercat să-l împiedice, dar omul a rămas statornic în hotărârea lui şi a continuat lucrul. Au venit atunci şi alţi draci. Aceştia au încercat să-l convingă de zădărnicia zidirii unei biserici, dar omul nici nu-i băga în seamă. În cele din urmă, l-au chemat pe însuşi satana. Acesta a căutat în tot chipul să-l convingă pe om, cu ameninţări şi cu vorbe mieroase, că n-are rost ceea ce face. În cele din urmă, văzând că nimic din ceea ce zicea nu-l putea opri pe creștinul cu pricina, satana s-a umplut de amărăciune şi, împreună cu ceilalţi diavoli, l-au luat pe sus şi l-au aruncat afară din iad.
Aşa şi noi, în iadul în care trăim zi de zi, să zidim „bisericuţa” noastră, iar iadul ne va scoate afară, azvârlindu-ne în Rai. Să ținem tare această linie a rugăciunii. Să ne amintim totdeauna de Hristos Care, în vremea Lui, singur urca pe Golgota, purtând toate necazurile întregii lumi. Să ne îmbărbătăm şi ne întărim în nădejdea că și astăzi, într-o lume confuză, cel ce se roagă este asemenea unei molecule de apă într-un ocean înghețat. În această lume potrivnică nouă și rugăciunii, Dumnezeul nostru, Căruia nimic nu îi este cu neputinţă, Dumnezeu, Care dă rugăciune celor ce se roagă, ne poate sfinţi şi pe noi. Orice potecă care nu duce la Biserică, conduce in iad.