Taina pãdurii...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Demult , nu existau biserici la tot pasul, pädurile şi munții erau oamenii care se întâlneau cu Dumnezeu. Singurätatea, frumuseţea, armonia în mijlocul naturii îi ajutau sä se regãseascã şi, în acelaşi timp, sä dobândeascã elanul de a se ruga de a şi deschide sufletul. Iarna natura are un farmec cu totul aparte - nicicãnd nu este mai multã pace şi linişte în pãduri, în crãnguri şi pe câmpii. Brazdele înţepenite, copacii golaşi, luminä puţinã , toate duc cu gândul spre moarte, dar, în acelaşi timp spre renaştere.
Din covorul de frunze uscate, peste doar douä- trei luni vor ieşi primele tulpini de flori; pe crengile golaşe ale copacilor , au apãrut deja mugurii, din care vor țâşni în primãvarä vrunzele. Totul e mort şi ïn acelaşi timp este pregätit sä se nascã. O plimbare în imima un ei pãduri înainte de sãrbätori, vä va introduce, fãrä sã vã dați seama, în aceastä atmosferä de miracol a naşterii lui Hristos. Mergeţi ïn täcere printr o pãdure, înainte de sãrbãtori, , priviţi copacii, mângâiaţi le cu privirea ramurile golaşe, inspirați mirosul frunzelor moarte ale iernii , relaxaţi vã şi lä sați vä sufletul są zboare cât mai sus, sä prindã aripi ca îngerii. Naşterea Domnului e aşteptatã de întreaga fire, în care vëți fericiți şi vä reintegraţi,