POEZIE DE HALLOWEEN

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                                           


de Preot Sorin Croitoru

 
Râdeți că ne închinăm la Moaște,
Parcă nu am fi popor creștin.
Ne-ați închis în case-n zi de Paște,
Dar ne invitați la Halloween!

Îndrăznesc și eu cu-o întrebare:
Dar pe cine vreți să promovați,
Pe Hristos Mântuitorul, oare,
Sau pe demonii întunecați?..

Îngeri nu, dar monștri fără număr,
Cruce nu, dar cranii peste tot?.
Cadrele din școală dau din umăr,
Vor să ne răspundă, dar nu pot.

Zombi, vârcolaci și vrăjitoare,
Elfi și spiriduși, bostani rânjiți,
Dar ce sărbătoare-i asta, oare,
V-ați oprit puțin să vă gândiți?..

O să ziceți că “așa-i programa..”
Toate au o limită, așa-i?
Pentru Minister mi-o vând pe mama,
Sau renunț la locul meu în Rai?!

Pe copii la Sfânta Liturghie
Nu îi ducem să-i împărtășim;
Despre Dumnezeu și veșnicie
Nu ne sinchisim să le vorbim,

Dar când vine vorba de aceste,
Să le zic așa.. “naivități”,
Intelectualul nostru este
Foarte receptiv la noutăți!

Apără-ne, Doamne, de năvala
Iadului ce vine peste noi,
S-a-nmulțit, Iisuse-al meu, sminteala,
Chiar că este vremea de apoi..

Grea e crucea, însă bucuria
Pe măsura crucii se va da;
Doamne, binecuvintează-Ți via,
Ca să-Ți dea la vreme roada Sa!

Amin

(29 octombrie 2024)

AȘ DA ORICE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Aș da orice - dar ce am eu de dat? -
Aș da oricât să-L văd pe Domnul meu
Ca Sfântul Toma ce I s-a-nchinat,
Mărturisindu-L Domn și Dumnezeu.

Aș da orice să pot vedea o zi
Din zorii zilei până la apus
Din viața milostivului “Rabì”,
Cum Îl numeau iudeii pe Iisus.

Aș da orice să pot vedea și eu
Momentu-n care-al meu Mântuitor
Îl strigă de pe stradă pe Zaheu,
Chemându-l jos din micul sicomor.

Aș da orice să-L văd tămăduind
Atâți bolnavi, un simplu gest făcând,
Aș da oricât să-L pot vedea hrănind
Atât popor, doar binecuvântând.

Aș da orice să văd trei învieri
Pe care El, “Rabì”, le-a săvârșit,
Uimind poporul cu-ale Lui puteri,
Căci chiar și morții El i-a poruncit!

Aș da orice să fiu în preajma Sa
Când este invitat de fariseu,
S-o văd pe păcătoasa ce-L spăla
Cu lacrimă pe Domnul Dumnezeu.

Aș da orice să-l văd și pe sutaș
Mărturisind credința în Hristos,
El, cetățean al Romei și slujbaș,
Păgân de neam, dar foarte credincios.

Cât mi-aș dori pe Domnul a-L vedea
Mergând pe apă, potolind furtuni,
Retras în miezul nopții-n taina Sa,
Îngenuncheat în sfinte rugăciuni..

Aș da orice, dar Domnul îi spunea
Lui Toma, cel ce-ntâi s-a îndoit
În inimă de Învierea Sa
Că nu acel ce-L vede-i fericit,

Ci cel ce crede fără a-L vedea,
“Văzându-L” doar în chip duhovnicesc
Primind Lumina care se va da
În suflete prin Duhul Cel ceresc.

(28 octombrie 2024)

MINUNEA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Nu sunt vrednic să privesc
Strălucirea soarelui,
Însă vreau să-I mulțumesc
Sfântului și Marelui

Dumnezeu Iisus Hristos
Pentru toate milele,
Pentru hrana spre folos
Cea de toate zilele,

Pentru că îmi dă să sorb
Din nectarul zorilor,
Pentru că deși sunt orb,
Văd culoarea florilor,

Pentru că în mintea mea
Zburdă rațiunile,
Căci S-a îndurat să-mi dea
Să Îi văd minunile,

Și-o minune sunt chiar eu,
Care-n toate zilele
Cad, și totuși Dumnezeu
Îmi arată milele!

POVEȚE DUHOVNICEȘTI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

           

de Preot Sorin Croitoru

Sunt fapte care nu se fac,
Sunt vorbe care nu se spun
De îți dorești să-I fii pe plac
Mântuitorului Cel bun.

Sunt pofte care murdăresc,
Sunt gânduri ce aduc suspin
Și care nu se potrivesc
Cu viața unui bun creștin.

Sunt hotărâri ce nu se iau,
Oricât ai fi de mânios,
Sunt supărări ce loc nu au
În ucenicii lui Hristos.

Sunt palme-întinse uneori
În care trebuie să pui,
De vrei să îți aduni comori
De la Hristos în casa Lui.

Sunt ochi atât de minunați,
Că trebuie să fugi de ei;
Sunt oameni buni și cumpătați
Pe care-n preajma ta să-i vrei.

Sunt clipe-n care dacă taci
Te-ai lepădat de Dumnezeu;
Sunt fapte care, de le faci,
În inimă vei plânge greu.

Sunt zile-n care-ai vrea să mori,
Dar trec, și vine vremea-apoi
În care simți că poți să zbori
Până la cer și înapoi.

Sunt vorbe aruncate-n vânt
De care mult te vei căi,
Căci fiecare mic cuvânt
Odată se va cântări.

Învață să îi lași mereu
Pe alții înaintea ta
Și Însuși Bunul Dumnezeu
Din cer de grijă-ți va purta.

Să nu cumva să te trezești
Și de-ale tale să te-apuci,
Uitând pe Domnul să-L slăvești
Făcându-ți semnul Sfintei Cruci!

Când ziua, iată, s-a sfârșit,
Să nu cumva să mergi la somn
Uitând să-ngenunchezi smerit
La milostivul nostru Domn,

Zicându-I: “Doamne,-Ți mulțumesc
De tot ce astăzi Tu mi-ai dat
Prin harul Tău dumnezeiesc,
Deși nimic n-am meritat”,
amin

DOAMNE, DĂ-MI ACESTE DARURI!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     

de Preot Sorin Croitoru

Doamne, dă-mi, Te rog, răbdare
Cu toți oamenii în viață,
Să-l suport pe fiecare
Fără ură, fără greață..

Când vreo vorbă sau vreo faptă
Poate nu-mi vor fi pe plac,
Să mă rog și eu: "PĂRINTE,
IARTĂ-I, CĂ NU ȘTIU CE FAC"!

Doamne, dă să-mi văd căderea,
Starea jalnică a vieții,
Dă-mi în inimă durerea
Adâncimilor tristeții

Ca știindu-mă pe mine
Păcătos, să nu mă plac,
Ci să-Ți cer tămăduirea
De păcatu-n care zac!

Doamne, dă-mi să simt în mine
Multă dragoste și milă,
Să fac oamenilor bine
Cu tot dragul, nu în silă,

Să am parte-n ziua morții,
Când suflarea mi-o voi da,
De a Ta nespusă slavă
Și de mântuirea Ta..

Doamne, dă-mi, Te rog, tărie
Ca să Te mărturisesc,
Să arăt cu bucurie
Cât de tare Te iubesc

Și-n secret, și la vedere,
Și în faptă, și-n cuvânt,
După ce-am luat putere
De la Duhul Tău Cel Sfânt,

Ca să-Ți stau în partea dreaptă
Când vei fi Judecător,
Cu toți sfinții ce-și așteaptă
Slava pregătită lor!

Proscomidia

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Într-o mănăstire trăia un preot foarte evlavios (întâmplarea mi-a relatat-o fericitul părinte Gavriil, care a fost mulţi ani stareţul sfintei mănăstirii Dionisiu, din Muntele Athos).

Acesta era puţin învăţat, dar avea o credinţă puternică, virtute pe măsură şi multe nevoinţe duhovniceşti.

Rămânea la Proscomidie în picioare timp de mai multe ore, cu toate că de oboseală venele îi pocneau şi-i supurau. De multe ori, din cauza aceasta apăreau pe jos pete de sânge de la rănile picioarelor lui. Până în ultima clipă a fost omul jertfei şi a plecat la Domnul, imediat după ce a săvârşit Sfânta Liturghie.

Cum nu era prea învăţat, din neştiinţă, n-a aşezat miridele pe Sfântul Disc după rânduială. Obişnuise să pună părticica Maicii Domnului de-a dreapta Mielului iar pe cele ale sfinţilor în stânga Lui.

Odată a vizitat mănăstirea un arhiereu care urma să hirotonească un diacon. La laude, acesta a intrat în Sfântul Altar, s-a îmbrăcat cu veşmintele, apoi a mers la Proscomidie care fusese pregătită şi încheiată, urmând ca arhiereul doar să pomenească.

Acesta a văzut că preotul nu aşezase bine miridele şi i-a zis: „Vino încoace, părinte, să vezi că n-ai aşezat bine miridele! Ai inversat pe Maica Domnului cu cetele sfinţelor. Nu ţi-a zis, nu te-a văzut nimeni când ai făcut Proscomidia?”, „Ba da, Prea Sfinţite, a răspuns bătrânul. În fiecare zi când slujesc (nu era zi în care să nu slujească) mă vede îngerul slujitor, dar nu-mi zice nimic.

Mă iertaţi, că neînvăţat cum sunt, am făcut asemenea greşeală. De acum înainte, voi lua seama”! „Cine ai zis că te slujeşte? N-ai cu tine un frate”? A întrebat epsicopul. „Nu, doar îngerul Domnului”! a zis preotul.

Episcopul a amuţit şi a priceput că are înaintea lui un preot harismatic. La amiază, după masa de prânz, episcopul l-a salutat pe egumen şi pe ceilaţi monahi şi a plecat.

În altă zi, fiind încă întuneric, când bătrânul preot a mers ca deobicei în Sfântul Altar ca să facă Proscomidia, îngerul Domnului a coborât la el. Pe când se închina, îngerul a văzut că preotul aşezase bine miridele. „Este bine, părinte, le-ai aşezat bine!”, i-a zis. „Da, dar tu ai ştiut de atâţia ani că greşesc şi nu mi-ai spus să mă îndrept”? „Am văzut, dar nu am fost îndreptăţit s-o fac. Eu nu sunt vrednic să-l corectez pe preot, ci am poruncă de la Dumnezeu doar să-l ajut şi să-i slujesc. Singur episcopul o poate face”!

Noi, creştinii de astăzi, bârfim pe preoţi de dimineaţă până în seară, îi osândim, îi judecăm şi le punem în cârcă mii de lucruri. Să luăm aminte, aşadar, cum vom vorbi de acum înainte despre orice preot.》

Părintele Stefanos Anagnostopoulos
Extras din "Explicarea Dumnezeiestii Liturghii", Ed. Bizantina 2005, pag. 27-28.
(Text preluat.)

Preot Laurentiu Irimia

Pildă de seară

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                


Un tânăr, care deseori batjocorea Biserica şi credinţa creştină, a venit la un preot şi l-a întrebat în zeflemea:

– Aţi putea să-mi spuneţi cât de greu este un păcat? Are cumva 10-15-20 kg? Vă întreb, căci eu fac mereu păcate, dar nu simt nicio greutate…

Preotul l-a privit şi apoi i-a răspuns tot printr-o întrebare:
– Dacă pui o greutate de 100 kg peste un mort, spune-mi, va simţi el ceva?

– Nimic, bineînţeles, pentru că e mort, a răspuns batjocoritorul.
– Tot aşa nici tu nu simţi nimic pentru că sufleteşte eşti mort.

Tânărul nu s-a aşteptat la o asemene replică înţeleaptă, care l-a pus pe gânduri. Din acel moment conştiinţa sa a început să lucreze, să mediteze si să își spovedească păcatele!

CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com

Bucuria mea, se spune ca era un om putin credincios, care avea o sotie foarte evlavioasa. De cate ori facea ceva, sau voia sa faca ceva, sotia lui zicea: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!” Sotul i-a reprosat de multe ori: M-ai innebunit cu aceste cuvinte: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”.

Intr-o dimineata, sotul i-a spus sotiei: “Eu ma duc sa sap via”.

 
Sotia a zis: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”. Iar el, foarte nervos, s-a rastit la ea: “Cu ajutorul sau fara ajutorul lui Dumnezeu, eu ma duc sa sap via!” “

Bine, omule, du-te!” Dupa ce a plecat, la numai cateva ore, s-a pornit un potop de ploaie si omul s-a intors acasa, ud pana la piele si a batut in usa incuiata: 

“Nevasta, deschide sa intru!” 

Ea l-a intrebat: “Cine esti?” “Sunt sotul tau!”.


Nu-ti dau drumul, nu te cunosc, cred ca esti vre-un raufacator, fiindca, sotul meu este la vie sa o sape!” Atunci, omul i-a spus: “Cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt sotul tau!”. “Aaaaa, acum te recunosc!”, si l-a primit in casa.

Sfantul Apostol Pavel, zice: „Mai mult decat toti m-am ostenit (apostolii); insa nu eu, ci Harul lui Dumnezeu care este cu mine” (1 Corinteni 15:10). Asadar, te indemn de cate ori vrei sa faci ceva sa spui: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”, fiindca, Dumnezeu ne-a spus: “Fara Mine nu puteti face nimic!” (Ioan 15:5).


De cate ori spunem: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!", inseamna ca ne punem nadejdea in El, si ne trimite un inger pazitor ca si lui Tobie. Daca nu spunem din tot sufletul: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”, atunci diavolul ne va impiedica sa ne implinim ceea ce dorim sa facem.




Prin RUGACIUNE si “CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU!”, se poate orice in lumea aceasta.


                                                                            Amin si Aliluia!
                                                                              Preot Ioan .

VINO, DOAMNE, UȘA-I DESCUIATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

   de Preot Sorin Croitoru 

Ostenit-am, Doamne, de atâta

Fugă pentru cele trecătoare..

Semănăm cu Marta, amărâta,

Nu cu sora ei cea zâmbitoare.

Am uitat lucrarea rugăciunii

Și ne risipim în griji deșarte.

Viața ne-o jertfim deșertăciunii,

Care ne grăbește către moarte.

Noi ne plângem, dar a noastră-i vina

Că trăim cu sufletele-amare:

Am ales păcatul, nu Lumina,

Iar păcatul naște întristare.

Suferim, dar nu avem ce face

Câtă vreme-n toată libertatea

Am ascuns Lumina sub obroace

Și-am disprețuit Divinitatea.

Viața e așa de mohorâtă,

Oamenii au frunțile-încruntate;

Societatea s-a făcut urâtă,

Nu îmi place-această realitate..

Cel ce pe un nor la Înălțare 

Te-ai întors în ceruri printre astre,

Te rugăm din suflet fiecare:

Vino iar în inimile noastre,

Luminează minți întunecate,

Descrețește frunți posomorâte,

Încălzește suflete-nghețate,

Veselește inimi mohorâte..

Fără mângâierile divine

Viața noastră, Doamne, e pustie;

Doar atunci când Te avem pe Tine

Înflorim frumos ca o câmpie.

Vino, Doamne, ușa-i descuiată,

Inima-i gătită pentru Cină,

Vino, Doamne, cum veneai odată 

Și-mi umpleai ființa de Lumină..

A DORIT IISUS ODATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

A dorit Iisus odată

Să rămână-n casa mea,

Însă ușa încuiată

Nu-L lăsa să intre-n ea.

Și-a privit Iisus la ceruri:

“Uși închise peste tot..

Tată, Eu aș vrea să intru,

Dar fiind închis, nu pot..”

Dar, Iisuse, la-Înviere

N-ai intrat la ucenici

Printr-o ușă încuiată?..

Fă, Te rog, la fel și-aici!

“Da, în Ziua Învierii

Am intrat la frații Mei

Chiar prin ușile-ncuiate,

Căci eram dorit de ei,

Dar acolo unde omul

E complet nepăsător,

Nedorind să și-L primească

Pe al său Mântuitor,

N-am puterea, nici dorința

De-a-i pătrunde în rărunchi

Până când în rugăciune

Nu Mă cheamă în genunchi!”

La casa inimii Iisus

Ne-ncearcă ușa uneori,

Căci vrea să vadă dacă noi

Suntem cumva nepăsători

Și unde-l vede pe creștin

Tânjind de dorul lui Hristos,

În clipa unui mic suspin

Acolo intră bucuros!

Rugăciune către Sfânta Cuvioasa Parascheva!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Purtătoare de chinuri, Sfântă Parascheva, roagă-te Părintelui Ceresc ca pe mine ( numele) cel împovărat cu toate păcatele și neînfrânat să mă ridice spre cuvântarea măririi Sale și să mă îndrepteze ca întotdeauna să am sus inima, să gândesc la cele cerești, iar nu la cele pământești.
Roagă-te la Hristos, Fiul lui Dumnezeu pentru mine( numele ) nevrednicul și păcătosul , pentru sănătate, pentru copiii și familia mea!

Cheamă și pe Duhul Sfânt - izvorul Care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta cea bună -, ca să-mi zidească inimă curată și duh drept să înnoiască întru cele dinlăuntru ale mele și mai vârtos să mă nevoiesc în viață curată și să mă întărească în lucrarea faptelor bune.
Cred că toate acestea mi le poți mijloci mie, ( numele)

o, Sfântă Parascheva!, la tronul Sfintei Treimi și de vei vrea, tu cu credința Ta curată și cu rugăciunile Tale

 
ce au mare trecere în fața Tronului Ceresc poți a-mi ajuta mie, ca una ce ai preamărit pe Dumnezeu cu faptele tale.
Amin!

ÎN LUME-I LIPSĂ DE IUBIRE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Avem nevoie de iubire, suntem atât de părăsiți,

Încât în sufletele noastre nu vrem decât să fim iubiți..

Tânjim din sete de iubire, căci nicăieri iubire nu-i..

Din dor de ea trădăm adesea, căzând în brațele oricui,

Dar vai, și brațele acestea sunt din păcate-atât de reci,

Încât simțim cu deznădejde că nu vom fi iubiți în veci!

E-așa o criză de iubire.. primim puțin, sau chiar deloc,

Ne dăm și inima din piepturi, dar nu găsim nimic în loc..

Trăim o eră glaciară, căci sufletele-au înghețat,

Suntem înconjurați de pietre ce nu au dragoste de dat!

Ce-i viața fără de iubire?.. Un cer întunecat, urât,

O noapte neagră fără stele, un timp mereu posomorât..

Din dragoste apare omul și dragostea e hrana lui..

O viață fără de iubire, aceea numai viață nu-i!

S-a terminat cumva iubirea, de ce în suflete e ger?..

E trist, în suflete e iarnă, căci omul a uitat de Cer!

Iubirea-i foc ce izvorăște necontenit din Dumnezeu

E râu de fericire-n care se scaldă îngerii mereu..

Iubirea curge dinspre Tatăl spre Fiul Său, prin Duhul Sfânt

Și am primit-o prin venirea lui Dumnezeu pe-acest pământ.

Da, Însuși Tatăl Cel din ceruri iubirea Și-a mărturisit,

Tunând puternic despre Domnul: "Acesta-i Fiul Meu iubit"! (Matei 3;17)

La rândul Său, Mântuitorul întregii omeniri a zis

Că din iubire pentru oameni din ceruri Tatăl L-a trimis! (Ion 3;17)

Iar cel ce-a fost în stânga Crucii cu lacrimi repeta mereu

Că Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4;8), de-aceea a iubi nu-i greu:

Ajunge omului să creadă, primind lumina lui Hristos,

Și-atunci va locui Iubirea în trupul său cel păcătos! (1 Ioan 4;16)

În lume-i lipsă de iubire..

Sărmani de Dumnezeu lipsiți..

Doar cei ce-L caută pe Domnul

Iubi-vor și vor fi iubiți!

amin

MAMA NU MOARE NICIODATĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                                       


de Preot Sorin Croitoru

Ai plecat la cer sătulă
De necazuri și nevoi,
Însă te purtăm în inimi
Fiecare dintre noi..

Ești o viță cu cinci mlade,
Ești o stea în cinci culori;
Noi, măicuță, niciodată
Nu te vom lăsa să mori!

Ne-am împrăștiat prin lume
Fiecare pe un drum,
Dar în inimile noastre
Tot copii suntem și-acum..

Am lăsat să crească iarba
Pe smeritul tău mormânt,
Dar în sufletele noastre
Ai rămas ce-avem mai sfânt!

Tonul blând al vocii tale
Noi ți-l auzim mereu,
Ca un glas al conștiinței
Pus în noi de Dumnezeu..

Ne mai dojenești și astăzi
Cum făceai în viața ta
Când făceam câte-o greșeală:
"DRAGII MAMEI, NU AȘA!"..

Iar când facem lucruri bune,
Auzim un alt ecou:
"FOARTE BINE, DRAGII MAMEI!"
Și ne-mbrățișezi din nou..

O măicuță devotată
Ce-a trăit pentru copii,
Dăinuiește totdeauna
Prin mlădițele ei vii,

Îi acoperă din ceruri
Cu iubirea ei mereu
Până va putea să-i aibă
Lângă ea, la Dumnezeu!

TREI ZILE DE BUNATATE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Bucuria mea, am citit o pilda, din care putem invata ceva minunat. "A fost o batrana care s-a dus la doctor, fiindca avea dureri. A vazut-o doctorul si i-a spus, cu parere de rau: – Bunica, mai ai vreo doua, luni si gata. Du-te acasa la dumneata! S-a dus batrana acasa, suparata. Vecinul a vazut-o suparata si a intreabat-o: – De ce esti necajita? – M-am dus la doctor si mi-a spus ca-s bolnava tare si ca nu mai am mult de trait. – Stii ce? i-a zis vecinul. Sa te duci la preotul acela batran din padure, colo, sub munte (Era un pustnic acolo, retras). Sa te duci la el, fiindca, tot ce spune el, se implineste. El stie de la Dumnezeu, daca te vindeci sau nu. Batrana, s-a dus la parintele pustnic. – Parinte, uite...
Si si-a spus ea necazul acolo. Iar parintele i-a spus: – Da, te vei putea vindeca. – Este vindecare pentru mine?!! – Este, numai sa vrei! – Si ce trebuie sa fac? a intreabat ea. – TREI ZILE DE BUNATATE! – Cum adica, parinte?! – Trei zile faci NUMAI BINE. Dar, nu numai sa faci, nici sa nu vorbesti, nici sa nu gandesti rau. Sa fie un continuu BINE. Daca ai gandit cumva ceva rau, trebuie s-o iei de la inceput. Trei zile continuu de BUNATATE si se vindeca orice boala!
S-a dus batrana acasa si a inceput a se gandi si a-si zice in mintea ei: – Ei, asta-i destul de usor, trei zile trec repede.
Numai ca, dupa doar cateva ore si-a amintit ca nu stiu ce vecina i-a zis o data o vorba grea, si imediat a gandit si ea de rau. – Ah, ia-o de la-nceput! Trebuie sa pornesc iar si sa nu mai gandesc nimic de rau.
Avea batrana o vecina apropiata, care stia toata istoria si zbuciumul femeii. Si intre timp, vecina a plecat la fiica ei, in strainatate. S-a intors dupa un an. Si a vazut-o pe batrana dereticand prin curte, pe-acolo, dupa gaini. Si i-a zis, mirata: – Bunica, ai reusit! Ai tinut trei zile de bunatate??? – N-am reusit, mai maica. Numa' pan' la doua zile, dar inca ma lupt si-acu' ma mai lupt. – Dar cu boala cum e? Te-ai vindecat?
– Nu stiu daca m-am vindecat, dar stiu ca toata viata mi s-a schimbat in bine. Luptand intotdeauna sa faca numai BINE, sa vorbeasca numai BINE, sa gandeasca doar de BINE, uitase de boala ei. – Mai, mai, iar am cazut in pacat, iar o iau de la-nceput, ca trebuie sa tin trei zile numai de BINE. Si atat de mult s-a concentrat pe asta, incat a ajuns sa faca numai Binele de atunci, sa traiasca si sa gandeasca numai de Bine. Se ruga tot timpul si ajunsese intr-o stare de-i stralucea fata si i se schimbase intreaga viata. Era ca o Lumina vie, oriunde mergea, fiindca, pur si simplu, boala n-o mai interesa.
Asa ca, daca vreti si care vreti, eu v-am zis si voua: CU TREI ZILE DE BUNATATE se rezolva orice problema!" Amin si Aliluia!
Preot Ioan .

*POVESTEA IDIOTULUI*

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                

Cică, într-un bar dintr-un sat, zilnic, un grup de oameni se distrau pe seama unui sărman pe care îl porecliseră "idiotul satului".
Era un biet nefericit,
care trăia din ce primea când făcea mici servicii și din ce i se oferea de pomană.
În fiecare zi, grupul sătenilor din bar întindeau pe o masă diferite bancnote: de 20, de 50, de 100, de 500 si de 1000 de pesos si și îl chemau să își aleagă una.
Întotdeauna el o alegea pe cea albastră, de 20 de pesos - era culoarea lui favorită, zicea.
Și acela era motiv de batjocură și râs în hohote, pentru toți cei prezenți.
Într-o zi, un domn care urmărea cum se distrau oamenii aceia pe seama bietului inocent, îl cheamă deoparte și îl întreabă cum de încă nu și-a dat seama că bancnota pe care o alege de fiecare dată are cea mai mică valoare.
Iar acesta îi raspunde:
“- Știu, sigur că știu, nu sunt atât de idiot.
Știu că bancnota pe care o aleg valorează doar 20 de pesos, dar în ziua în care aleg altă bancnotă jocul se termină și nu voi mai putea câștiga 20 de pesos zilnic, de la aceștia.”
Povestioara aceasta se poate încheia aici, ca o simplă glumă, dar ar fi cazul să tragem niște învățăminte:
Primul: Cine pare idiot, nu este întotdeauna.
Al doilea: Cine erau adevărații idioți din poveste?
Al treilea: O ambiție disproporționată, poate ajunge să îți taie sursa de venit.
Al patrulea - și cel mai interesant:
Putem să fim bine, chiar și atunci când alții nu au o părere bună despre noi.
De aceea, nu ceea ce gândesc alții despre noi contează, ci doar ce gândim noi despre noi.
MORALA:
În fața idioților care se cred inteligenți, orice persoană inteligentă poate părea idioată.

DEGEABA PLÂNGEM ȘI NE PLÂNGEM

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Degeaba plângem și ne plângem
De cei de sus, de cei de jos..
Această lume nu se schimbă
Fără credința în Hristos

Căci toate relele din lume
Încep din lipsa de respect.
De ne-am iubi cum zice Domnul,
Respectul n-ar lipsi, corect?

Degeaba plângem și ne plângem
Că viața s-a făcut prea grea.
De unde vine viața bună?
De la Hristos și mila Sa.

Dar dacă chiar și noi, creștinii,
Am devenit niște atei,
Nu-i nimeni să-I mai ceară mila,
Deci.. rabdă, omule, ce vrei?..

Degeaba plângem și ne plângem
Că nu-i dreptate pe pământ.
Păi nu-i dreptate fiindcă-n oameni
Nu mai există Duhul Sfânt.

Pentru o lume a dreptății
S-au dat porunci în Decalog,
Dar dacă nu le ține nimeni,
La ce să te aștepți, mă rog?..

Degeaba plângem și ne plângem
Că nu e pace între noi.
Iisus Hristos e Domnul păcii,
Iar lipsa Lui, egal război.

Război din partea conștiinței,
Acest război necruțător
De care oamenii nu scapă
De nu-și îndreaptă viața lor,

Război cu propriile simțuri
Ce minții i se-împotrivesc,
De care oamenii nu scapă
Decât prin harul cel ceresc,

Războiul gândurilor negre
Și-al blestematului de stres,
Din care oamenii de astăzi
O viață-ntreagă nu mai ies,

Războiul duhurilor rele
De care tot văzduhu-i plin,
Război grozav ce urmărește
Pieirea bietului creștin,

Războiul propriilor ambiții
Ce-l mistuie interior
Pe omul care le primește
Și-apoi devine sclavul lor,

Războiul crunt al neiertării
Și-al ucigașei răzbunări
Ce pune grabnic stăpânire
Pe ale inimii cămări,

Războiul duhului zavistnic
Ce-l chinuie pe om cumplit,
Căci cel ce-i stăpânit de dânsul
Va fi mereu nefericit.

Degeaba plângem și ne plângem
De crize multe fel de fel.
De ne-om întoarce toți la Domnul,
Din crize ne va scoate El,

Dar criza noastră cea mai mare,
O criză ce îmi dă fiori,
E faptul că Hristos ne cheamă,
Iar noi suntem nepăsători.

Interviul ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                                              

Un tânăr a mers la un interviu de angajare într-o companie mare. El a trecut de primul interviu și a trebuit să se întâlnească cu directorul pentru etapa finală.
Directorul a văzut CV-ul sau excelent și l-a intrebat:
– Ați primit vreodată bursă de la școală ? Tânărul a raspuns „nu”.
– Tatăl tău ți-a plătit pregătirea ?
– Da, a spus el.
– Ce lucrează tatăl tău ?
– Tatăl meu este fierar.
Apoi directorul i-a spus: „Arată-mi mâinile tale "
Tânărul îi întinde mâinile moi și perfecte.
– Dar tu nu l-ai ajutat pe tatăl tău la muncă ?
– Nu, el a vrut mereu numai să studiez și să citesc multe cărți. În plus, își face treaba mult mai bine decât mine.
Apoi directorul i-a spus:
– Am o rugăminte: Odată ce vei ajunge acasă astăzi, du-te și spăla-i mâinile tatălui tău și apoi vino înapoi mâine dimineață.
Tânărul apoi a simțit cat de mare este șansa de a obține locul de muncă dorit.
Când s-a întors acasă, tânărul l-a întrebat pe tatăl lui dacă îi va permite să îl spele pe mâini.
Tatăl l-a privit surprins și jenat i-a arătat mâinile lui. Tânărul l-a spălat încet. A fost prima dată când a observat că mâinile tatălui său sunt încrețite și are atât de multe cicatrici.
Vânătăile de pe mâini au fost prețul pe care l-a plătit pentru educația fiului său. După ce l-a spălat pe mâini, tânărul a stat liniștit și gânditor. În acea noapte, ambii au vorbit mult timp.
De dimineață, tânărul s-a dus la biroul directorului care a observat lacrimi în ochii lui și l-a întrebat:
– Poți să-mi spui ce ai făcut ieri ?
Apoi el a răspuns:
I-am curățat mâinile tatălui meu ieri. Acum știu ce este de apreciat și trebuie să recunosc că fără părinții mei, nu aș fi ceea ce sunt astăzi. Acum îmi dau seama cât de greu luptă un om pentru pâine. Acum vreau să-mi ajut familia.
Directorul a spus:
– Asta este ceea ce caut la oamenii mei. Vreau să angajez pe cineva care să știe să aprecieze ajutorul altora. Cineva care cunoaște suferințele altora și că banii nu sunt totul în viață. Ești angajat !
Nu contează cât de bogat sau de sărac ești, într-o zi părul devine alb, cum este părul tatălui acestui tânăr. Cel mai important lucru este ca copilul să învețe să aprecieze eforturile și dificultățile și să respecte munca altora pentru a ajunge ceva în viață.
Sursa : internet.

Studentul Nicolae,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 


Un tânăr student, pe nume Nicolae, provenea dintr-o familie modestă și întâmpina mari dificultăți financiare în timpul facultății. Într-o zi, pe când se întorcea de la cursuri, a observat un om al străzii stând în fața unei brutării, cerșind bani pentru mâncare. Deși Nicolae nu avea decât câțiva lei în buzunar, s-a oprit și i-a oferit acei bani bărbatului, simțind compasiune pentru suferința lui.
Timpul a trecut, iar Nicolae a continuat să facă sacrificii mari pentru a-și plăti taxele și a-și termina studiile. În ultimul an de facultate, în mod neașteptat, a primit o bursă completă care acoperea toate cheltuielile sale pentru studii și chiar îi oferea un mic venit pentru a-și întreține nevoile zilnice. Uimit și recunoscător, Nicolae a aflat ulterior că bursa fusese oferită de un binefăcător anonim, care fusese, de fapt, același bărbat căruia el îi oferise bani la brutărie.

Acest om, un fost antreprenor ajuns pe stradă din cauza unui faliment, a fost impresionat de generozitatea tânărului care, deși avea puțin, a ales să împartă cu cineva aflat într-o situație și mai grea. Cu timpul, antreprenorul și-a refăcut viața și a decis să-l ajute pe Nicolae pentru actul său de bunătate sinceră.

Chiar și atunci când ai puțin, oferirea din inimă poate avea un impact major asupra altora. Faptele bune nu rămân niciodată fără răsplată, chiar dacă nu o vedem imediat.

Viața ne poate oferi ocazii neașteptate de a fi ajutați și de a ajuta. Dumnezeu poate lucra prin oameni și prin circumstanțe în moduri pe care nu le putem anticipa.

Bărbatul care și-a revenit financiar nu a uitat ajutorul primit într-un moment dificil. Aceasta ne arată cât de important este să nu uităm binele primit și să fim, la rândul nostru, dispuși să ajutăm când avem ocazia.

PUNCTUL MEU DE REFERINȚĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Punctul meu de referință
Nu e Statul, nici puterea:
Este Cel ce după moarte
Îmi promite învierea,

E Hristos Mântuitorul,
Cel ce a murit pe Cruce
Și-a promis că după moarte
Sus la Tatăl mă va duce.

Așadar fugiți de-aicea,
Corifei ai “Resetării”,
Nu mă încântați pe mine
Cu tentația schimbării

Căci această viață trece
Cum o fi, cu bune, rele,
Însă doar Hristos cunoaște
Taina veșniciei mele,

Numai Domnul îmi oferă
Mântuirea prin credință,
De aceea Domnul este
Punctul meu de referință!

Vreți să vă aud oferta,
Să vă dau o șansă? Bine,
Hai să văd cu ce propuneri
Vă veți prezenta la mine..

Îmi propuneți viață lungă
Dobândită prin vaccinuri.
După aia ce urmează,
Zeci de mii de ani de chinuri?

Asta-am zis-o metaforic,
Dar e alta realitatea:
După viață vine moartea,
După ea, eternitatea.

Sunt eu sigur ca lichidul
Ce îl puneți în seringă,
Penetrându-mi în organe
Scopuri bune-o să atingă?

Căci de vreme ce știința
Se bazează pe prudență,
Însă astăzi scepticismul
E considerat demență,

Mai ales în medicină,
Unde ne jucăm cu viața,
Se lucrează cu viteză
După cum dictează piața,

Pot fi sigur de noblețea
Unei stranii medicine,
Acceptând tot “materialul”
Care vrea să-l bage-n mine?..

Dar să zicem că sunt toate
Complotisme nefondate,
Și să zicem că la urmă
Vom “pocni” de sănătate,

Ce ascunde resetarea
În intențiile sale?
Despuierea omenirii
De preceptele morale.

Noțiuni ca “libertate”,
“Pace”, “dragoste” și “milă”,
Orice urmă de virtute
Vouă vă provoacă silă

Căci în bogăția voastră
Suferiți de sărăcie,
Sunteți morți de sete fiindcă
Vă lipsește Apa Vie.

Împietriți în neiubire,
Sunteți morți duhovnicește;
De o lacrimă ce cade
Voi vă bucurați drăcește,

De aceea visul vostru
E ca lumea să dispere
Și să verse multe lacrimi,
Producându-i voi durere.

Nu, a voastră “resetare”
Nu mă-încântă, nu îmi place,
Dar trăiesc în lumea asta,
O să sufăr, n-am ce face,

Și-o să vărs destule lacrimi,
Asta este, dar e cruce,
Și-ntărit prin har de Domnul
Cu răbdare o voi duce,

Iar la capătul Golgotei
Mă așteaptă o cunună,
Ca un semn al biruinței
Pentru lupta mea cea bună.

Punctul meu de referință
Este viața viitoare.
De aceasta n-am nevoie
De a voastră “resetare”.

Veți veni oricum cu sila
Peste lume, peste mine,
Dar veți trece ca și pleava,
Fiindcă Domnul nostru vine

Și va reseta El lumea
Cu dreptate și mânie,
Aruncându-i în pucioasă
Pe cei răi pe veșnicie!

Minunile Sfântului Siluan ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Pilda Serii!

Una dintre cele mai cunoscute minuni trăite de Sfântul Siluan Athonitul este experiența întâlnirii directe cu Hristos, care i-a schimbat complet viața .Vedenia a avut loc în Biserică, în tinerețea sa, în perioada când era deja călugăr pe Muntele Athos. Deși se rugase și se nevoise ani de zile, se confrunta cu o luptă interioară puternică și o senzație de abandon spiritual. Se simțea copleșit de ispite și încercări duhovnicești.

Într-o noapte, după o perioadă de rugăciune intensă și post, Hristos i s-a arătat în mod vizibil. În acea viziune, Siluan a văzut pe Hristos în slavă, iar acest moment i-a inundat sufletul cu o pace și o iubire nemăsurată. Acest eveniment a fost o confirmare pentru el că Hristos este întotdeauna prezent, chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții noastre.

După această experiență, Sfântul Siluan a trecut prin ani de suferință spirituală profundă, în care se simțea bântuit de ispite și de o luptă interioară acerbă. În acele momente de disperare, el a primit o altă descoperire de la Hristos. I s-a spus: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui.”

Aceasta a devenit una dintre cele mai cunoscute învățături ale Sfântului Siluan, un paradox spiritual profund. Prin această frază, Hristos i-a transmis că, oricât de mult ar suferi și s-ar simți pierdut, el trebuie să rămână conștient de realitatea păcatului și a luptei duhovnicești, dar fără să-și piardă niciodată speranța în mila lui Dumnezeu.

O altă minune constantă din viața Sfântului Siluan a fost darul rugăciunii sale neîncetate pentru întreaga lume. Se spune că rugăciunile sale aveau un impact profund asupra celor care veneau să-i ceară sfatul sau ajutorul. Siluan a fost cunoscut pentru compasiunea sa universală, rugându-se nu doar pentru călugări și creștini, ci și pentru cei care nu-l cunoșteau pe Dumnezeu, chiar și pentru dușmanii Bisericii. Aceasta este văzută ca o minune a iubirii sale necondiționate și a darului său de rugăciune.

După moartea sa în 1938, Sfântul Siluan Athonitul a fost recunoscut pentru sfințenia sa, iar mărturiile despre minunile sale continuă să apară. Mulți dintre cei care citesc scrierile sale sau care se roagă cu evlavie la el mărturisesc vindecări, împlinirea rugăciunilor și întărire spirituală.Sfintele sale moaşte se afla la Mănăstirea Sf Pantelimon din Athos.

Minunile Sfântului Siluan nu sunt doar evenimente spectaculoase, ci sunt manifestări ale profundei sale iubiri pentru Dumnezeu și pentru oameni, exprimată prin smerenie, rugăciune și compasiune.

ÎNVĂȚĂTURĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Omule, ce tot te vaieți
Că n-ai buzunarul greu,
Că ți-e soarta împotrivă
Și că ești sărac mereu?..

Oare n-ai citit că Domnul,
Dumnezeu Cel preabogat,
S-a născut pe paie-n staul,
La o margine de sat?

Oare n-ai citit că Domnul,
Cel ce coace grâu'-n lan,
A muncit la tâmplărie,
Asudând pentru un ban?

Omule, ce tot te vaieți
Că mașina s-a-'nvechit
Și n-ai bani să-ți cumperi alta,
Așa cum ți-ai fi dorit?..

Oare n-ai citit că Domnul
Ce oprește marea-'n mal,
A trăit în modestie,
Neavând măcar un cal?

N-ai citit în evanghelii
Că al nostru Domn Hristos
Făcea mii de kilometri
Nu călare, ci.. pe jos?

Când a mers în Capitală
Ca să ia Crucea cu chin,
Nu pe armăsar de luptă
A intrat, ci pe asin!

Omule, ce tot te vaieți
Că n-ai casa cum ai vrea,
Că nu duci de ani de zile
Musafiri în casa ta?

Oare n-ai citit că Domnul,
Cel ce lumea a făcut,
În trei ani de misiune,
O căsuță n-a avut?

Ziua-Și miluia poporul,
Iară noaptea priveghea..
De atâta oboseală,
Uneori.. în bărci dormea!

Omule, ce tot te vaieți
Că n-ai contu'-n bancă plin,
Că n-ai pus destul deoparte
Pentru-al bătrâneții chin?..

Oare Cel Care îți dă
Astăzi, colțul tău de pâine,
Și pe Care tu-L chemi "Tată",
Nu te va hrăni și mâine?..

Știu că Dumnezeu Cel Sfânt
Nu a vrut să fii bogat,
Dar puțin din fiecare,
Recunoaște, El ți-a dat!

Ai văzut și tu exemplul
Vieții Domnului Iisus..
În belșug și bogăție
Nu se-ajunge, frate, Sus!

Pe pământ în viața asta,
Fii un simplu călător,
Dacă vrei să-ți capeți locul
Lângă-al tău Mântuitor..

Nu tânji s-aduni în viață
O mulțime de averi,
Dacă vrei să scapi la moarte
De-ale iadului dureri!

Nu uita învățătura
Pentru viața ce-o să fie:
PUȚINI ANI ÎN BOGĂȚIE,
ȘI MULT CHIN ÎN VEȘNICIE!

amin

POVESTIRE cu mult folos duhovnicesc:

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută! 

"Nevoitorul iubit de Domnul Iisus Hristos".

- Spune povestirea noastra că un nevoitor stătea singur, în mănăstire și se ruga pururea cu această rugăciune către Dumnezeu:
"Doamne, n-am teamă și evlavie față de Tine, de aceasta, trimite-mi săgeată de fulger sau alt semn sau boală sau demon, să pătimească sufletul meu cel împietrit și să-și revină întru frica Ta Doamne."
- Și, așa rugându-se el un an întreg, cu lacrimi fierbinți, din tot sufletul, cerând și cu post în priveghere și în alte grele pătimiri, trupul și sufletul obosindu-l și zdrobindu-l.
- Dar, într-o zi, șezând el jos și plângând după obicei și tare tânguindu-se, cu multă întristare, i-a venit lui somn și a adormit și ia apărut vis cu Domnul Hristos.
Și, iată că sta de față Hristos, zicându-i cu glas blând:
"Ce ai omule?
- De ce plângi așa?"
- Iar fratele, cunoscându-L pe El, că este Hristos, a răspuns înspăimântat:
- "Am greșit Doamne!
- A zis lui Cel ce S-a arătat:
- "Scoala-te."
- Iar el a zis:
- "Nu pot, Stăpâne, de nu-mi vei da mâna."
- Iar Domnul Hristos, întinzând mâna și luându-l pe el, l-a sculat.
- Nevoitorul ridicându-se, foarte tare se umilea și vărsa lacrimi de pocaință.
- I-a zis lui iarăși, Domnul Hristos cu glas lin și blând:
- Dar acum de ce plângi, ce te supără?"
- Ia răspuns fratele:
"Nu voiești oare Doamne ca să plâng și să mă mâhnesc eu, care cu atâtea Te-am întristat mereu cu pacatele și am dobândit atâtea bunătăți de la Tine?"
- Iar Hristos, întinzându-Și iarăși mâna Sa, a pus-o pe capul nevoitorului și i-a zis lui:
"De acum nu te mai întrista, de vreme ce tu te-ai întristat pentru Mine, Eu nu mă voi întrista asupra ta.
Că- ci așa cum sângele Meu l-am dat pentru tine, cu mult mai mult îți voi da ție iertare, ție și la tot sufletul, care se întoarce la Mine curat și cinstit."
- Deci, fratele, venindu-și întru sine din vis, și-a aflat inima plină de toată bucuria sufletească și s-a încredințat că Dumnezeu a făcut mila cu El.
- Și de atunci nevoitorul a petrecut totdeauna, mulțumind Domnului Hristos, cu multă smerenie și tot întru aceeași trăire și laudă și mărturisire s-a mutat la cereștile lăcașuri, întru odihna cea veșnică în raiul celor mântuiți.
- Morala:
"Pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afară"!
"Nu vreau moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu".(Sfânta Evanghelie).

Lacrimile Liturghiei

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un preot tânăr slujea Liturghia și în timpul ce se ruga a început să plângă, încât nu mai putea să slujească.
Căzu în genunchi și peste 30 de minute nu se mai putu ridica.
Toată lumea credea ca e bolnav, că are ceva... un necaz...
Iar un consilier al Bisericii, spuse:
- Sunt lacrimile slavei deșarte.
Altul a spus:
- Nu vezi ca e bolnav psihic?
- Da, spuse o doamnă, să mergem la Episcopie să ne dea un preot cu har, bun și care sa nu mai fie smiorcăit ca ăsta.
Zis și făcut.
Episcopul i-a ascultat și chemă pe preot.
- Părinte, ce se întâmplă de plângi așa mult?
- Plâng, Preasfinția Voastră, și e adevărat. După ce are loc prefacerea euharistică spun: "Pe Preasfânta Curata..." și îmi vine un plâns!!! Mă gândesc la mama mea care a murit .
- Dar cum te gândești, de nu mai poți sluji?
- Așa cum mă rog la Maica Domnului cu multă durere și recunoștință, apoi îmi vine să plâng...
- Ce a făcut mama pentru Sfinția Ta de este așa o durere?
- I-am spus mamei că nu am chef să merg la magazin.
A mers ea...
I-am spus mamei că nu îmi găsesc cămașa.
Mi-a căutat-o ea...
I-am spus mamei că nu-mi place acel fel de mâncare.
Mi-a preparat altceva...
I-am spus mamei că n-am bani de excursie cu clasa.
Mi-a dat ea din banii din care trebuia să-și cumpere haine...
I-am spus mamei că vreau și eu telefon. A făcut abonament...
I-am spus mamei că nu vreau să vorbesc astăzi cu nimeni.
Mi-a trimis mesaje...
I-am spus mamei ca nu pot sa postesc.
Ea nu a mai mâncat carne de atunci toată viața.
I-am spus că nu pot să mă rog.
Mama se ruga ore întregi toată noaptea.
I-am spus tot ce nu trebuie, dar nu i-am spus destul de des cât de mult o iubesc.
Ea m-a iubit în liniște, a făcut ca totul să pară atât de simplu, dar, de fapt, îi era atât de greu!
Eu am crescut orfan. Tata a murit .
- Da. Greu! Atunci, Părinte, a spus Episcopul cu lacrimi în ochi, mergi și fă Liturghia.
Roagă-te cu smerite lacrimi și pentru mine și parohienii sfinției tale și spune-le că fără lacrimi nu au ei har în viață.
~Anul acela consilierul a învățat să plângă, deoarece a i-a murit soția.
~Cel care a spus că e bolnav psihic preotul, s-a internat la psihiatrie.
~Doamna care l-a reclamat la episcopie a paralizat.
Preotul atâta făcea: slujea cu lacrimi Liturghia, iar Parohia devenise o catedrala cu sute de oameni în jurul Euharistiei.
Se împărtășeau copii tineri și bătrâni la Liturghie și slăveau pe Milostivul Dumnezeu.
~Cum voi numi Biserica ta, Născatoare de Dumnezeu: liman duhovnicesc, Raiul hranei celei cerești, pricina vieții celei nesfârșite?
Că toate bunătățile le ai.
Roagă- te, dar, totdeauna Lui Hristos să se mântuiască sufletele noastre!