VINO, DOAMNE, UȘA-I DESCUIATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

   de Preot Sorin Croitoru 

Ostenit-am, Doamne, de atâta

Fugă pentru cele trecătoare..

Semănăm cu Marta, amărâta,

Nu cu sora ei cea zâmbitoare.

Am uitat lucrarea rugăciunii

Și ne risipim în griji deșarte.

Viața ne-o jertfim deșertăciunii,

Care ne grăbește către moarte.

Noi ne plângem, dar a noastră-i vina

Că trăim cu sufletele-amare:

Am ales păcatul, nu Lumina,

Iar păcatul naște întristare.

Suferim, dar nu avem ce face

Câtă vreme-n toată libertatea

Am ascuns Lumina sub obroace

Și-am disprețuit Divinitatea.

Viața e așa de mohorâtă,

Oamenii au frunțile-încruntate;

Societatea s-a făcut urâtă,

Nu îmi place-această realitate..

Cel ce pe un nor la Înălțare 

Te-ai întors în ceruri printre astre,

Te rugăm din suflet fiecare:

Vino iar în inimile noastre,

Luminează minți întunecate,

Descrețește frunți posomorâte,

Încălzește suflete-nghețate,

Veselește inimi mohorâte..

Fără mângâierile divine

Viața noastră, Doamne, e pustie;

Doar atunci când Te avem pe Tine

Înflorim frumos ca o câmpie.

Vino, Doamne, ușa-i descuiată,

Inima-i gătită pentru Cină,

Vino, Doamne, cum veneai odată 

Și-mi umpleai ființa de Lumină..