Parabolă

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Era un ţăran în lume, şi în fiecare zi se ruga în mod regulat la Domnul. Și de fiecare dată când i-a oferit aceeași rugăciune:

" Doamne, nu există om în lume care să fie mai nefericit decât mine!" În fiecare zi sufăr enorm și mă întreb: " Ce păcat teribil am comis ca să merit o astfel de pedeapsă? Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunile. Nu îndrăznesc să  cer fericire sau bogăţie.

Cererea mea este modestă și nesemnificativă: lasă pe cineva să-mi ia greutatile și să le dea pe ale lui în schimb. Nu-mi pasă cu cine să mă schimb, pentru că nimeni nu va avea o povară care ar fi mai grea decât a mea."

Cerul i-a auzit rugăciunile, şi odată ce un ţăran a auzit o voce cerească spunând:
" Pune-ţi toate necazurile şi nenorocirile într-o pungă şi du-le la templu."

Vocea a fost atât de tare, încât toți locuitorii orașului au auzit-o și au început să-și geanta adversităţi. A a fost încântat: acum sigur va găsi pe cineva cu care să facă schimb!

încurajate și vesel, a luat geanta și s-a dus la templu, a întâlnit mulți oameni pe drum, care, ca el, s-au grăbit să scape de nenorocirile lor.

După ce a ajuns la templu, țăran s-a uitat la oamenii adunați la intrare și a fost îngrozit: bogat și sărac, frumos și urât, au ținut saci uriașe, mult mai mari și mai grele decât pachetul său, care acum părea mic și jalnic.

Când au intrat în templu, au auzit din nou vocea care le-a ordonat:

" Pune-ți bagajele la ușa templului, și ia geanta oricărei persoane care îți place cu tine înainte de a pleca."

Dar oamenii nu au îndrăznit să se parte cu bagajele lor. S-au întors și au plecat din templu, fără să vrea să își schimbe povara cu nimeni. Printre ei s-a aflat că ăla. El a mers, apăsând geanta cu nenorocirile lui la piept atât de mult ca și cum i-ar fi fost frică că cineva o să-l ia.

Fiecare dintre ei s-a întors acasă cu propria povară, dar toată lumea a fost mulțumită de alegere. De asemenea, fermierul a fost bucuros. I-a fost frică să se gândească la ce necazuri și necazuri ar putea aduce cu el cu geanta altcuiva.

."MINUNEA CU CARAMIDA SFÂNTULUI SPIRIDON..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!.



Este un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este în trei fețe... (povestită de Părintele Ilie Cleopa)
..."Când a ajuns Sfântul Spiridon la poarta împăratului, soldatii din armata care mentinea ordinea, garda imperiala – care cum venea cerea legitimatia:
"De unde esti?" ca veneau din tot pamantul. Iar santinele care pazeau, cand l-au vazut pe Sfantul Spiridon încălțat cu opinci, cu un cojoc si cu o cruce de lemn la gat, cu mitra de papura pe cap, batran, au intrebat :

- Stai, mai mosnege, unde te duci ?

- Sunt chemat aici.

- Ce chemat ? Du-te ca-i sperii pe ceilalti ! Ia iute, aceia cu mitre de aur. Fugi de aici să nu te vadă împăratul

Dar diaconul a spus:

- Este chemat si el de împărat .

- Pe aista sa-l cheme imparatul? Acesta-i stricat la minte. Cu mitra de papura pe cap, cu opinci, cu cojoc vine aici sa faca de ras imparatul ?

- Domnule, acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda.

Ce stiau soldatii de Sfantul Spiridon ?

Dar vine diaconul si-i arata santinelei :

- Uite, mai. Are chemare. El toata saptamana paste oile, iar duminica slujeste la episcopie ca episcop. El este cioban.

Cand a vazut stampila imparatului Constantin, a zis:

- Acesta-i chemat de imparatul? Nu se poate, domnule!

- Dumneata stii cine-i acesta? Te uiti ca-i incaltat cu opinci si cu cojoc si cu mitra de papura? Nu stii cine-i acesta. Acesta o sa-l biruiasca pe Arie.

Cand au vazut chemarea de la imparat, au zis :

- Mai, da-i pace sa treaca! L-a chemat si pe mosneagul acesta ! Cu acesta are sa faca el sobor ?

Împăratul, cand l-a vazut, s-a dat jos de pe scaun, a dat coroana jos si i-a sarutat picioarele. S-au speriat toti ceilalti episcopi. Si Arie s-a speriat cu filosofii lui: "Cine-i acesta, mai, sa-i sarute împăratul picioarele?"
Și i-a dat împăratul scaun lângă el.

- Stai aici, parinte Spiridoane !

A stat batranul. El era cel mai batran la Sobor.

Parinte Spiridoane, uite ce spun acestia, ca Hristos n-a fost de-o fiinta cu Tatal, ci ca a fost o zidire aleasa. A fost mai mare ca îngerii, dar n-a fost chiar Dumnezeu. De aceea ne-am adunat aici, Sobor mare, ca sa aratam adevarul credintei. Nu de alta, dar Biserica este in mare primejdie sa se faca toata eretica. Sfintia ta ce zici?

Sfantul Spiridon a zis:

- Măria ta, mai înainte de-a începe noi convorbirea cu dânșii, să ne rugam.

Gata, l-au ascultat toti. Au cazut toti arhiereii in genunchi, si imparatul si imparateasa. Cand s-au rugat, s-a cutremurat pamantul cu dansii. Asa rugaciune, ca erau atatia sfinti ! Pe urma au stat pe scaun.
Împăratul a dat ordin:

- Scoateti dintre voi unul care este cel mai invatat, cel mai destept, sa discute cu ortodocsii !

Ei, gata, au pus filozoful.

- Cu acesta sa vorbeasca!

Acela stia toata Scriptura. Avea un drac arhicon. Aceia sunt teologii iadului.
Iese Sfantul Spiridon.

- Cu opincarul asta? Cu mosneagul asta? De ce l-ati adus aici?

Iar Sfantul Spiridon cand a auzit, indata a facut cruce si a zis :

- Muta sa fie gura aceea care vorbeste hule impotriva adevarului.

Si filosoful acela a mutit.

- Im, im, im!

Se uitau toti. Stai drace, ca ai dat peste Sfantul Spiridon! De aceea sa aveti mare evlavie la sfinti. Imparatul a vazut :
" Măi, mare minune !"
Dar acela, mut, mut, dar destept.

Si-a zis el : "Mai, n-am de-a face cu oameni filosofi, sa stie teorie multa ! Spiridon acesta m-a trantit cu minunea ! N-am nevoie de vorba multa ".

Arie a intrebat :

- Ce-i cu dansul, ma ?

- L-o mutit.

- Nu ti-am zis ca daca vine mosneagul Spiridon, praf ne face.

Ehei! Prin cine lucreaza Dumnezeu! Prin acei smeriti. Cand a vazut filosoful, a scris o scrisoare: "Sfinte Spiridoane, daca-mi dezlegi limba, pana la moarte voi apara Ortodoxia, un mai vorbesc contra ei!"

Si a facut Sfantul Spiridon cruce si a zis:

- Sa-ti dezlege Hristos limba si s-o faca trestie a scriitorului ce scrie degrab, impotriva ereticilor.

Si a inceput filosoful a vorbi si a trecut de partea ortodocsilor.

- Bine a zis Mantuitorul ca Imparatia Lui Dumnezeu un sta in cuvant, ci in putere si minuni. Acesta a venit cu puterea dumnezeirii. Nu-i vorba de vorbe aici, ci de fapta. In veac nu voi mai spune ca Arie are dreptate.

Si a trecut filosoful de partea adversarilor si a fost cel mai mare aparator al lor la Soborul I, dupa ce i-a dezlegat limba lui. Si atunci iese altul din partea lui Arie. Era un mitropolit, Evsevie al Nicomidiei , mare arian. Acela ce-a zis? "Sa aparam noi. Daca l-a biruit pe filosof, noi ce suntem aici?"

- Parinte Spiridoane, zice, cum se poate sa fie un Dumnezeu si trei, de o fiinta, de-un scaun? Acela sa fie si trei si una ?

- Cum trei ? E un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este in trei fete. Ia uita-te la soare! Sunt trei sori? Are trei insusiri? Are globul, lumina si caldura.

El inca tot nu se dadea.

- Cum ii, Parinte Spiridoane, un Dumnezeu si trei?

- Nu-s trei. Este un singur Dumnezeu in trei fete : Tatal, Fiul si Duhul Sfant – Sfanta Treime.

Tocmai atunci cum erau ei acolo, era o caramida pe jos, iar Sfantul Spiridon vorbea cu Evsevie, mitropolitul Nicomidiei.

- Ia ascultati, parintilor, filosofilor, episcopilor, mitropolitilor, ia da caramida aceea incoace! Si a ridicat-o in sus. Tu crezi ca este un Dumnezeu in trei fete?

- Nu pot sa inteleg.

El tinea de Arie, ca Iisus Hristos n-ar fi de o fiinta cu Tatal, a fost o mare zidire, mai mare peste ingeri, dar n-a fost chiar de o fiinta cu Tatal.

Sfantul Spiridon ia caramida in mana:

- Cate corpuri am eu in mana?

- Una.

- Treime cinstesc, una dumnezeire, una. Așa e Dumnezeul nostru.
Este un singur Dumnezeu în trei fețe.

<<Atunci a iesit focul din cărămidă în sus, apa s-a coborat în jos și pământul a ramas în mana Sfântului Spiridon.>>

- Se poate trei si una?

Cand a vazut împăratul a și iscalit izgonirea lui Arie si l-a canonisit cu toti ai lui. I-a prins frica pe toti.

Aceasta a fost minunea de la
Soborul I de la Niceea cu Sfantul Spiridon.
Trei si una.

O FIINȚĂ ÎN TREI FEȚE .