"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!.
Este un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este în trei fețe... (povestită de Părintele Ilie Cleopa)
..."Când a ajuns Sfântul Spiridon la poarta împăratului, soldatii din armata care mentinea ordinea, garda imperiala – care cum venea cerea legitimatia:
"De unde esti?" ca veneau din tot pamantul. Iar santinele care pazeau, cand l-au vazut pe Sfantul Spiridon încălțat cu opinci, cu un cojoc si cu o cruce de lemn la gat, cu mitra de papura pe cap, batran, au intrebat :
- Stai, mai mosnege, unde te duci ?
- Sunt chemat aici.
- Ce chemat ? Du-te ca-i sperii pe ceilalti ! Ia iute, aceia cu mitre de aur. Fugi de aici să nu te vadă împăratul
Dar diaconul a spus:
- Este chemat si el de împărat .
- Pe aista sa-l cheme imparatul? Acesta-i stricat la minte. Cu mitra de papura pe cap, cu opinci, cu cojoc vine aici sa faca de ras imparatul ?
- Domnule, acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda.
Ce stiau soldatii de Sfantul Spiridon ?
Dar vine diaconul si-i arata santinelei :
- Uite, mai. Are chemare. El toata saptamana paste oile, iar duminica slujeste la episcopie ca episcop. El este cioban.
Cand a vazut stampila imparatului Constantin, a zis:
- Acesta-i chemat de imparatul? Nu se poate, domnule!
- Dumneata stii cine-i acesta? Te uiti ca-i incaltat cu opinci si cu cojoc si cu mitra de papura? Nu stii cine-i acesta. Acesta o sa-l biruiasca pe Arie.
Cand au vazut chemarea de la imparat, au zis :
- Mai, da-i pace sa treaca! L-a chemat si pe mosneagul acesta ! Cu acesta are sa faca el sobor ?
Împăratul, cand l-a vazut, s-a dat jos de pe scaun, a dat coroana jos si i-a sarutat picioarele. S-au speriat toti ceilalti episcopi. Si Arie s-a speriat cu filosofii lui: "Cine-i acesta, mai, sa-i sarute împăratul picioarele?"
Și i-a dat împăratul scaun lângă el.
- Stai aici, parinte Spiridoane !
A stat batranul. El era cel mai batran la Sobor.
Parinte Spiridoane, uite ce spun acestia, ca Hristos n-a fost de-o fiinta cu Tatal, ci ca a fost o zidire aleasa. A fost mai mare ca îngerii, dar n-a fost chiar Dumnezeu. De aceea ne-am adunat aici, Sobor mare, ca sa aratam adevarul credintei. Nu de alta, dar Biserica este in mare primejdie sa se faca toata eretica. Sfintia ta ce zici?
Sfantul Spiridon a zis:
- Măria ta, mai înainte de-a începe noi convorbirea cu dânșii, să ne rugam.
Gata, l-au ascultat toti. Au cazut toti arhiereii in genunchi, si imparatul si imparateasa. Cand s-au rugat, s-a cutremurat pamantul cu dansii. Asa rugaciune, ca erau atatia sfinti ! Pe urma au stat pe scaun.
Împăratul a dat ordin:
- Scoateti dintre voi unul care este cel mai invatat, cel mai destept, sa discute cu ortodocsii !
Ei, gata, au pus filozoful.
- Cu acesta sa vorbeasca!
Acela stia toata Scriptura. Avea un drac arhicon. Aceia sunt teologii iadului.
Iese Sfantul Spiridon.
- Cu opincarul asta? Cu mosneagul asta? De ce l-ati adus aici?
Iar Sfantul Spiridon cand a auzit, indata a facut cruce si a zis :
- Muta sa fie gura aceea care vorbeste hule impotriva adevarului.
Si filosoful acela a mutit.
- Im, im, im!
Se uitau toti. Stai drace, ca ai dat peste Sfantul Spiridon! De aceea sa aveti mare evlavie la sfinti. Imparatul a vazut :
" Măi, mare minune !"
Dar acela, mut, mut, dar destept.
Si-a zis el : "Mai, n-am de-a face cu oameni filosofi, sa stie teorie multa ! Spiridon acesta m-a trantit cu minunea ! N-am nevoie de vorba multa ".
Arie a intrebat :
- Ce-i cu dansul, ma ?
- L-o mutit.
- Nu ti-am zis ca daca vine mosneagul Spiridon, praf ne face.
Ehei! Prin cine lucreaza Dumnezeu! Prin acei smeriti. Cand a vazut filosoful, a scris o scrisoare: "Sfinte Spiridoane, daca-mi dezlegi limba, pana la moarte voi apara Ortodoxia, un mai vorbesc contra ei!"
Si a facut Sfantul Spiridon cruce si a zis:
- Sa-ti dezlege Hristos limba si s-o faca trestie a scriitorului ce scrie degrab, impotriva ereticilor.
Si a inceput filosoful a vorbi si a trecut de partea ortodocsilor.
- Bine a zis Mantuitorul ca Imparatia Lui Dumnezeu un sta in cuvant, ci in putere si minuni. Acesta a venit cu puterea dumnezeirii. Nu-i vorba de vorbe aici, ci de fapta. In veac nu voi mai spune ca Arie are dreptate.
Si a trecut filosoful de partea adversarilor si a fost cel mai mare aparator al lor la Soborul I, dupa ce i-a dezlegat limba lui. Si atunci iese altul din partea lui Arie. Era un mitropolit, Evsevie al Nicomidiei , mare arian. Acela ce-a zis? "Sa aparam noi. Daca l-a biruit pe filosof, noi ce suntem aici?"
- Parinte Spiridoane, zice, cum se poate sa fie un Dumnezeu si trei, de o fiinta, de-un scaun? Acela sa fie si trei si una ?
- Cum trei ? E un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este in trei fete. Ia uita-te la soare! Sunt trei sori? Are trei insusiri? Are globul, lumina si caldura.
El inca tot nu se dadea.
- Cum ii, Parinte Spiridoane, un Dumnezeu si trei?
- Nu-s trei. Este un singur Dumnezeu in trei fete : Tatal, Fiul si Duhul Sfant – Sfanta Treime.
Tocmai atunci cum erau ei acolo, era o caramida pe jos, iar Sfantul Spiridon vorbea cu Evsevie, mitropolitul Nicomidiei.
- Ia ascultati, parintilor, filosofilor, episcopilor, mitropolitilor, ia da caramida aceea incoace! Si a ridicat-o in sus. Tu crezi ca este un Dumnezeu in trei fete?
- Nu pot sa inteleg.
El tinea de Arie, ca Iisus Hristos n-ar fi de o fiinta cu Tatal, a fost o mare zidire, mai mare peste ingeri, dar n-a fost chiar de o fiinta cu Tatal.
Sfantul Spiridon ia caramida in mana:
- Cate corpuri am eu in mana?
- Una.
- Treime cinstesc, una dumnezeire, una. Așa e Dumnezeul nostru.
Este un singur Dumnezeu în trei fețe.
<<Atunci a iesit focul din cărămidă în sus, apa s-a coborat în jos și pământul a ramas în mana Sfântului Spiridon.>>
- Se poate trei si una?
Cand a vazut împăratul a și iscalit izgonirea lui Arie si l-a canonisit cu toti ai lui. I-a prins frica pe toti.
Aceasta a fost minunea de la
Soborul I de la Niceea cu Sfantul Spiridon.
Trei si una.
O FIINȚĂ ÎN TREI FEȚE .
Este un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este în trei fețe... (povestită de Părintele Ilie Cleopa)
..."Când a ajuns Sfântul Spiridon la poarta împăratului, soldatii din armata care mentinea ordinea, garda imperiala – care cum venea cerea legitimatia:
"De unde esti?" ca veneau din tot pamantul. Iar santinele care pazeau, cand l-au vazut pe Sfantul Spiridon încălțat cu opinci, cu un cojoc si cu o cruce de lemn la gat, cu mitra de papura pe cap, batran, au intrebat :
- Stai, mai mosnege, unde te duci ?
- Sunt chemat aici.
- Ce chemat ? Du-te ca-i sperii pe ceilalti ! Ia iute, aceia cu mitre de aur. Fugi de aici să nu te vadă împăratul
Dar diaconul a spus:
- Este chemat si el de împărat .
- Pe aista sa-l cheme imparatul? Acesta-i stricat la minte. Cu mitra de papura pe cap, cu opinci, cu cojoc vine aici sa faca de ras imparatul ?
- Domnule, acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda.
Ce stiau soldatii de Sfantul Spiridon ?
Dar vine diaconul si-i arata santinelei :
- Uite, mai. Are chemare. El toata saptamana paste oile, iar duminica slujeste la episcopie ca episcop. El este cioban.
Cand a vazut stampila imparatului Constantin, a zis:
- Acesta-i chemat de imparatul? Nu se poate, domnule!
- Dumneata stii cine-i acesta? Te uiti ca-i incaltat cu opinci si cu cojoc si cu mitra de papura? Nu stii cine-i acesta. Acesta o sa-l biruiasca pe Arie.
Cand au vazut chemarea de la imparat, au zis :
- Mai, da-i pace sa treaca! L-a chemat si pe mosneagul acesta ! Cu acesta are sa faca el sobor ?
Împăratul, cand l-a vazut, s-a dat jos de pe scaun, a dat coroana jos si i-a sarutat picioarele. S-au speriat toti ceilalti episcopi. Si Arie s-a speriat cu filosofii lui: "Cine-i acesta, mai, sa-i sarute împăratul picioarele?"
Și i-a dat împăratul scaun lângă el.
- Stai aici, parinte Spiridoane !
A stat batranul. El era cel mai batran la Sobor.
Parinte Spiridoane, uite ce spun acestia, ca Hristos n-a fost de-o fiinta cu Tatal, ci ca a fost o zidire aleasa. A fost mai mare ca îngerii, dar n-a fost chiar Dumnezeu. De aceea ne-am adunat aici, Sobor mare, ca sa aratam adevarul credintei. Nu de alta, dar Biserica este in mare primejdie sa se faca toata eretica. Sfintia ta ce zici?
Sfantul Spiridon a zis:
- Măria ta, mai înainte de-a începe noi convorbirea cu dânșii, să ne rugam.
Gata, l-au ascultat toti. Au cazut toti arhiereii in genunchi, si imparatul si imparateasa. Cand s-au rugat, s-a cutremurat pamantul cu dansii. Asa rugaciune, ca erau atatia sfinti ! Pe urma au stat pe scaun.
Împăratul a dat ordin:
- Scoateti dintre voi unul care este cel mai invatat, cel mai destept, sa discute cu ortodocsii !
Ei, gata, au pus filozoful.
- Cu acesta sa vorbeasca!
Acela stia toata Scriptura. Avea un drac arhicon. Aceia sunt teologii iadului.
Iese Sfantul Spiridon.
- Cu opincarul asta? Cu mosneagul asta? De ce l-ati adus aici?
Iar Sfantul Spiridon cand a auzit, indata a facut cruce si a zis :
- Muta sa fie gura aceea care vorbeste hule impotriva adevarului.
Si filosoful acela a mutit.
- Im, im, im!
Se uitau toti. Stai drace, ca ai dat peste Sfantul Spiridon! De aceea sa aveti mare evlavie la sfinti. Imparatul a vazut :
" Măi, mare minune !"
Dar acela, mut, mut, dar destept.
Si-a zis el : "Mai, n-am de-a face cu oameni filosofi, sa stie teorie multa ! Spiridon acesta m-a trantit cu minunea ! N-am nevoie de vorba multa ".
Arie a intrebat :
- Ce-i cu dansul, ma ?
- L-o mutit.
- Nu ti-am zis ca daca vine mosneagul Spiridon, praf ne face.
Ehei! Prin cine lucreaza Dumnezeu! Prin acei smeriti. Cand a vazut filosoful, a scris o scrisoare: "Sfinte Spiridoane, daca-mi dezlegi limba, pana la moarte voi apara Ortodoxia, un mai vorbesc contra ei!"
Si a facut Sfantul Spiridon cruce si a zis:
- Sa-ti dezlege Hristos limba si s-o faca trestie a scriitorului ce scrie degrab, impotriva ereticilor.
Si a inceput filosoful a vorbi si a trecut de partea ortodocsilor.
- Bine a zis Mantuitorul ca Imparatia Lui Dumnezeu un sta in cuvant, ci in putere si minuni. Acesta a venit cu puterea dumnezeirii. Nu-i vorba de vorbe aici, ci de fapta. In veac nu voi mai spune ca Arie are dreptate.
Si a trecut filosoful de partea adversarilor si a fost cel mai mare aparator al lor la Soborul I, dupa ce i-a dezlegat limba lui. Si atunci iese altul din partea lui Arie. Era un mitropolit, Evsevie al Nicomidiei , mare arian. Acela ce-a zis? "Sa aparam noi. Daca l-a biruit pe filosof, noi ce suntem aici?"
- Parinte Spiridoane, zice, cum se poate sa fie un Dumnezeu si trei, de o fiinta, de-un scaun? Acela sa fie si trei si una ?
- Cum trei ? E un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este in trei fete. Ia uita-te la soare! Sunt trei sori? Are trei insusiri? Are globul, lumina si caldura.
El inca tot nu se dadea.
- Cum ii, Parinte Spiridoane, un Dumnezeu si trei?
- Nu-s trei. Este un singur Dumnezeu in trei fete : Tatal, Fiul si Duhul Sfant – Sfanta Treime.
Tocmai atunci cum erau ei acolo, era o caramida pe jos, iar Sfantul Spiridon vorbea cu Evsevie, mitropolitul Nicomidiei.
- Ia ascultati, parintilor, filosofilor, episcopilor, mitropolitilor, ia da caramida aceea incoace! Si a ridicat-o in sus. Tu crezi ca este un Dumnezeu in trei fete?
- Nu pot sa inteleg.
El tinea de Arie, ca Iisus Hristos n-ar fi de o fiinta cu Tatal, a fost o mare zidire, mai mare peste ingeri, dar n-a fost chiar de o fiinta cu Tatal.
Sfantul Spiridon ia caramida in mana:
- Cate corpuri am eu in mana?
- Una.
- Treime cinstesc, una dumnezeire, una. Așa e Dumnezeul nostru.
Este un singur Dumnezeu în trei fețe.
<<Atunci a iesit focul din cărămidă în sus, apa s-a coborat în jos și pământul a ramas în mana Sfântului Spiridon.>>
- Se poate trei si una?
Cand a vazut împăratul a și iscalit izgonirea lui Arie si l-a canonisit cu toti ai lui. I-a prins frica pe toti.
Aceasta a fost minunea de la
Soborul I de la Niceea cu Sfantul Spiridon.
Trei si una.
O FIINȚĂ ÎN TREI FEȚE .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.