Credinciosul şi frizerul necredincios

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

          Se spune că un creştin a fost odată la un frizer pentru un „tuns şi

ras”. Cum se întâmplă de obicei, cei doi au început un dialog şi au

discutat despre o mulţime de lucruri. În general, cei doi au fost cam de

aceiaşi părere, dar când au ajuns la subiectul credinţei, frizerul s-a grăbit

să spună categoric: „Eu nu cred că Dumnezeu există!“ „De ce spui

asta?“, l-a întrebat omul nostru. „Pentru că este suficient să ieşi în

stradă ca să vezi lucrul acesta. Dacă Dumnezeu există cum se face că

sunt aşa de mulţi oameni nenorociţi şi bolnavi? Ce părinte atotputernic

ar îngădui aşa ceva? Care tată şi-ar lăsa fiii de izbelişte? Dacă ar

exista Dumnezeu n-ar trebui să fie în lume nici durere şi nici suferinţă.

Nu-mi pot imagina cum ar putea un Dumnezeu bun să îngăduie toate

aceste lucruri“.

Clientul s-a gândit puţin şi s-a hotărât să nu spună nimic, ca să nu

stârnească o ceartă. A tăcut până la sfârşit, a plătit şi a ieşit afară din

frizerie. Ca din „întâmplare” însă, primul om cu care s-a întâlnit a fost un

cerşetor beţiv cu o claie de păr răvăşită şi cu barba neîngrijită. Era

murdar şi avea o privire pierdută. Ca străfulgerat de un gând, creştinul a

intrat înapoi în frizerie şi a spus: „Dacă ai dreptate şi Dumnezeu chiar

nu există, atunci nici frizerii nu există!“ „Ce vrei să spui?“ i-a răspuns

mirat frizerul. „Eu sunt unul dintre ei şi stau în faţa dumneavoastră.

Nu te-am tuns eu?” „Nu“, a continuat cu un zâmbet creştinul, „frizerii

nu există, că dacă ar exista, n-ar mai exista oameni netunşi şi neraşi

ca cerşetorul acesta de pe stradă“.

„Ah! Asta era problema?! FRIZERII EXISTĂ! Netunşi sunt

numai aceia care nu vin la mine ca să-i tund şi să-i rad cum se

cuvine“. „Exact!“ continuă creştinul. „Tot aşa este însă şi cu

Dumnezeu! EL EXISTĂ, dar lumea arată aşa cum arată pentru că

oamenii nu vin la El ca să fie ajutaţi şi ca să-i facă El aşa cum ar

trebui să fie. De aceea este aşa de multă răutate şi suferinţă în lume“.

Conştiinţa omului

Conştiinţa omului este ca un ceas deşteptător. Dacă suna ceasul şi

tu te scoli de îndată, ştiind că trebuie să te duci să-ţi faci ascultarea,

mai apoi îl vei auzi întotdeauna. Dar dacă câteva zile la rând nu te

scoli de îndată spunând: Mai târziu, atunci, în cele din urmă, nu vei

mai fi trezit de ceasul deşteptător deloc (Staretul Iosif de la Optina).