"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!
"Zice că a fost dus cineva să vadă iadul. Uite, să vezi iadul ruşilor. Era balta cu smoală şi ruşii băgati în baltă şi încercau să iasă, să scape de acolo, că îi ardea, îi chinuia. Diavolii, pe marginea bălţii, luptau cu ei să nu-i scape. Ruşii, cu imperialismul rusesc, luptau cu tot ce aveau, şi era mare luptă acolo ca să-i ţină diavolii pe ruşi în iad. Merg mai departe să vadă iadul americanilor. Acolo, la fel, aceeaşi luptă între demoni şi oameni, acolo cu drepturile omului, cu libertăţi, nu le respectau diavolii drepturile omului, iarăşi luptă mare. Şi se ajunge şi la iadul românilor. Acolo, linişte totală. Era un singur drac, plictisit, citea ziarul pe marginea bălţii.
Nu se vedea nimeni. S-au mirat ăştia: cum, dom’le, peste tot e lupta asta în iad şi aici nu?! Şi-l întreabă pe drac:
– Dar cum, e goală balta asta?
Nu-i niciun român în iad?
Zice dracul:
– Nuu, e plină!
– Păi şi atunci unde stau?
– Păi stau la fund, acolo
! – Şi de ce?
Ăştia nu vor să iasă afară, cum vor toţi, să se zbată, să fugă?
Cum de stau aşa liniştiţi românii în iad şi nu vor nimic?
– Ba vor, dar când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos.
Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad."
"Zice că a fost dus cineva să vadă iadul. Uite, să vezi iadul ruşilor. Era balta cu smoală şi ruşii băgati în baltă şi încercau să iasă, să scape de acolo, că îi ardea, îi chinuia. Diavolii, pe marginea bălţii, luptau cu ei să nu-i scape. Ruşii, cu imperialismul rusesc, luptau cu tot ce aveau, şi era mare luptă acolo ca să-i ţină diavolii pe ruşi în iad. Merg mai departe să vadă iadul americanilor. Acolo, la fel, aceeaşi luptă între demoni şi oameni, acolo cu drepturile omului, cu libertăţi, nu le respectau diavolii drepturile omului, iarăşi luptă mare. Şi se ajunge şi la iadul românilor. Acolo, linişte totală. Era un singur drac, plictisit, citea ziarul pe marginea bălţii.
Nu se vedea nimeni. S-au mirat ăştia: cum, dom’le, peste tot e lupta asta în iad şi aici nu?! Şi-l întreabă pe drac:
– Dar cum, e goală balta asta?
Nu-i niciun român în iad?
Zice dracul:
– Nuu, e plină!
– Păi şi atunci unde stau?
– Păi stau la fund, acolo
! – Şi de ce?
Ăştia nu vor să iasă afară, cum vor toţi, să se zbată, să fugă?
Cum de stau aşa liniştiţi românii în iad şi nu vor nimic?
– Ba vor, dar când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos.
Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.