Două familii trăiau în case alăturate, dintr-una toată ziua se aud strigăte şi certuri, în cealată casă – e liniște.
Într-una din seri în prima casă din nou izbucneşte o ceartă, iar soția îi spune soțului:
- Ai auzit vreodată înjurături și scandaluri din casa vecinilor? Poate mergi la ei și afli cum trăiesc?
Soțul s-a ascuns lângă fereastra casei vecine, ascultând ce se petrece. În casa vecinilor fiecare își vede de treaba lui, soția - la bucătărie, soțul – scrie ceva la masă.
Sună telefonul, bărbatul se ridică rapid, iar în drum spre hol atinge o vază, aceasta se răstoarnă, cade şi se face ţăndări. Bărbatul îngenunchează și stringe cioburile de pe podea. Se apropie şi soția, îngenunchează lângă el şi-l ajută.
Bărbatul i se adresează soției:
- Îmi pare rău, dragă, m-am grăbit să răspund la telefon, am atins vaza și am spart-o.
- E vina mea, dragul meu, eu nu am pus-o la un loc mai potrivit, astfel nu aveai cum să n-o atingi.
Soții s-au îmbrăţişat, au strâns cioburile și fiecare a revenit la treburile sale.
Bărbatul care a urmărit această scenă se întoarce la casa sa, iar soţia îl întreabă dacă a aflat secretul vecinilor.
- Da, i-a răspuns soțul, în familia lor, ambii sunt vinovați, iar în a noastră - amândoi avem dreptate.
"Închide uşa bine nu ca să împiedici frigul să intre în casă, ci ca nu cumva să iasă afară tihna, căldura sufletească dinăuntru."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.