de Eliana Popa
Cel ce faci din stele candele aprinse,
Când se lasă, tainic, noaptea pe Pământ,
Să aprinzi și-n mine focurile stinse
Candelă să-Ți fiu, pururea arzând!
Cel ce te preumbli printre flori și rouă,
Nevăzut de ochii noștrii cei de lut,
Plouă har din ceruri, să ne fie nouă
Haină pentru suflet și-acoperământ!
Cel ce în furtună domolești talazul,
Oglindind pe ape ceru-n curcubeu,
Domolește-mi plânsul și zvântând obrazul,
Luminează-mi calea sufletului meu!
Cel ce faci să crească rodnică sămânța,
Cel ce în lumina roada pârguiești,
Când credința-mi este mică, cât grăunța,
Fă-o Tu să crească, mare ca-n povești!
Cel ce prin Fecioară ai venit în lume
Să ne porți durerea și păcatul greu,
Graiul mi-i sărac pentru rugăciune
Dar la a Ta milă, Doamne, vin și eu!
Cel ce îmi ești Taină, mă dăruiesc Ție
Precum pe Golgota, Tu Te-ai dăruit
Lacrima căinței, naștere să-mi fie
Spre o viață noua fără de sfârșit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.