DIN SFATURILE DUHOVNICESTI ALE CUVIOSULUI PUSTNIC EUFROSIN!
Într-o mănăstire de obște, au fost doi călugări, mari cu viața și care s-au învrednicit a vedea Darul lui Dumnezeu asupra fraților lor. Iar pentru oarecare trebuință, a ieșit unul din ei înaintea porții mănăstirii și a văzut pe cineva mâncând de dimineață și i-a zis lui:
-"Oare la vremea aceasta mănânci pâine vinerea ?"
Iar a doua zi a fost slujbă, ca de obicei. Deci, privind fratele lui, a văzut Darul lui Dumnezeu depărtat de la dânsul și s-a întristat. Iar când a venit în chilie, l-a întrebat:
-"Ce ai făcut frate, că nu vad, ca mai înainte, Darul lui Dumnezeu peste tine ?" Iar el, răspunzând, i-a zis lui:
-"Eu nu știu să fi greșit, nici cu lucrul, nici cu gândul." Zisu-i-a fratele:
- "Oare nici cu cuvântul n-ai greșit ?" Iar acel frate și-a adus aminte de toate și le-a spus, zicând:
-"Ieri, am văzut pe cineva, care, afară din mănăstire, mânca dimineața și i-am zis lui:---Au la aceasta vreme mănânci vinerea ? --
-Acesta este păcatul meu, deci, te rog ostenește-te, cu mine împreună două săptămâni și te roagă lui Dumnezeu pentru mine, ca iarăși să-mi dea Darul Său."
Și au făcut post și după două săptămâni a văzut iarăși Darul lui Dumnezeu venind peste fratele și s-a mângâiat și au lăudat pe Preabunul Dumnezeu.
Drept aceea, fraților, să nu osăndim pe nimeni, ci de ale noastre păcate să ne îngrijim.
Sfârșit și lui Dumnezeu laudă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.