de Eliana Popa
Ninge, Doamne, ninge, florile de măr,
Dalbă lăcrimare pentru cei ce mor!
Și le fă un giulgiu cu miresme dulci,
Și la pieptul tău, Doamne, Tu să-i culci!
Ninge, Doamne, ninge, flori de liliac,
Peste răstigniții ultimului veac!
Să se-așeze tainic, cu sfios suspin
Peste locul unde-s, rănile de spin!
Să trimiți din ceruri un alai de îngeri,
Să ne strângă-n cupe ale noastre plângeri!
Să ne pomenească sfinții-n rugăciune.
Și să ne cădească gropile comune!
Să alungi tristețea mamelor cernite!
Să le-mbraci feciorii în odăjdii sfinte!
Să-Ți slujească-n ceruri Sfântă Liturghie
Fiindcă i-au născut spre mucenicie!
Să-Ți așterni Lumina, Doamne, peste noi,
Să ne-mbrace trupul fiindcă suntem goi!
Strajă de arhangheli să ne pui la uși
Și să ne desfacă lanțuri și cătuși!
Și să faci un clopot din a zării bolți
Să ne prohodească camarazii morți!
Stelele aprinde, focul lor să-l dai
Ca să străjuiasca drumul lor spre rai!
Se-nsoțesc cu lutul, descărnate oase
Care izvorăsc mir de chiparoase.
Și le înveșmântă brațele luminii
Cu aceeași haină care-mbracă crinii!
Lacrima durerii a rămas oprită
Ca un bob de apă într-o stalactită!
Și când cei de-acasă s-or gândi la noi
Vom fi ca agheasma și-om cădea în ploi!
Ca șuvoi de ape ce pornesc din munte
Ale noastre lacrimi o să vă inunde..
Sufletele voastre botezate-n ele
Vor urca tot NEAMUL către ÎNVIERE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.