La usa unui batran intelept a batut o femeie. Cu ochii in lacrimi, i-a spus:
– Nu stiu cum sa traiesc mai departe. Mereu am fost buna cu cei din jur, asa cum as fi cu mine. I-am ajutat neconditionat. In schimb, am primit doar ura de la acesti oameni. Ce sa fac?
Batranul intelept a ascultat-o pe femeie cu atentie, apoi i-a raspuns:
– Dezbraca-te de haine si mergi asa pe strazile orasului.
Femeia l-a privit uimita:
– Sunteti nebun. De ce sa fac asta? Toti isi vor bate joc de mine.
Batranul a tacut. A luat o oglinda, i-a pus-o in fata si i-a spus:
– Iti este rusine sa iesi in strada goala. Atunci de ce nu-ti este rusine sa-ti dezgolesti sufletul in fata tuturor?
Permiti oricui sa intre in sufletul tau. Dar sufletul este oglinda ta. Sufletul acelor oameni este plin de rautate, deci doar rau vor vedea si in sufletul tau.
-Atunci ce sa fac? Cum pot sa schimb asta? – a intrebat femeia.
Batranul doar a luat-o de mana si a dus-o in gradina lui, unde i-a spus:
– Uite, aceasta este gradina mea. Multi ani am avut grija de ea, dar niciodata nu am reusit sa vad cum se desfac mugurii florilor. Draga mea, invata de la natura. Fa si tu ca aceste flori, deschide-ti sufletul cu atentie.
Deschide-ti sufletul doar oamenilor buni. Fugi de langa cei care-ti smulg petalele florilor, ei sunt plini cu spini si tepi.
– Nu stiu cum sa traiesc mai departe. Mereu am fost buna cu cei din jur, asa cum as fi cu mine. I-am ajutat neconditionat. In schimb, am primit doar ura de la acesti oameni. Ce sa fac?
Batranul intelept a ascultat-o pe femeie cu atentie, apoi i-a raspuns:
– Dezbraca-te de haine si mergi asa pe strazile orasului.
Femeia l-a privit uimita:
– Sunteti nebun. De ce sa fac asta? Toti isi vor bate joc de mine.
Batranul a tacut. A luat o oglinda, i-a pus-o in fata si i-a spus:
– Iti este rusine sa iesi in strada goala. Atunci de ce nu-ti este rusine sa-ti dezgolesti sufletul in fata tuturor?
Permiti oricui sa intre in sufletul tau. Dar sufletul este oglinda ta. Sufletul acelor oameni este plin de rautate, deci doar rau vor vedea si in sufletul tau.
-Atunci ce sa fac? Cum pot sa schimb asta? – a intrebat femeia.
Batranul doar a luat-o de mana si a dus-o in gradina lui, unde i-a spus:
– Uite, aceasta este gradina mea. Multi ani am avut grija de ea, dar niciodata nu am reusit sa vad cum se desfac mugurii florilor. Draga mea, invata de la natura. Fa si tu ca aceste flori, deschide-ti sufletul cu atentie.
Deschide-ti sufletul doar oamenilor buni. Fugi de langa cei care-ti smulg petalele florilor, ei sunt plini cu spini si tepi.
Sursa : www.povesti.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.