Si eu te-astept in poartă..
Aș da orice pe lumea asta..
Să te întorci...acasă..
Curând măicuță e ..Crăciunul ..
Si-as vrea să fi acasă...
Să împodobim măicuță ...bradul..
Să stăm cu toti la masă..
Și să frământi măicuță dragă ..
Pâine și cozonaci...
O...ce n-as da...măicuță..
Să nu-mi mai curgă lacrimi pe obraji..
Curând are să ningă...mamă..
În haina albă pământul se îmbracă..
O ...ce n-as da măicuță dragă..
Zăpada să te-aduca ...acasă...
Să nu mai pleci de lângă mine...
Chiar dacă-om flămânzi ...
Am fi măicuță...împreună...
Străinătatea..nu ne-ar mai despărți..
Maria Pintecan...
Oare câți copiii vor avea lacrimi pe obraji de sfintele sărbători..?
Oare câți isi pun această dorință?
Indura-te Doamne de ei...
Off...câtă suferință..câtă durere.. câte lacrimi ..câte inimioare frânte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.