"Într-o zi, o persoană a urcat pe un munte unde se refugiase un pustnic care medita și l-a întrebat:
- Ce faci în atâta singurătate?
Pustnicul i-a răspuns:
- Am mult de lucru.
- Și cum să ai atât de mult de lucru? Nu văd că ar fi ceva pe aici.
- Trebuie să antrenez doi șoimi și doi vulturi, să calmez doi iepuri, să disciplinez un șarpe, să motivez un măgar și să îmblânzesc un leu.
- Și unde sunt, că nu-i vad ?!
- I-am prins înăuntru...
•Șoimii se aruncă peste tot ce mi-a fost prezentat ca fiind bun sau rău și trebuie să-i învăț să se arunce doar pe lucrurile bune.
Ei sunt ochii mei.•Pe cei doi vulturi cu ghearele rănite și distruse, trebuie să-i învăț să nu simtă durerea.
Ei sunt mainile mele.•Iepurii vor să meargă unde vor, și să nu se confrunte cu situații dificile. Pe ei trebuie să-i învăț să fie calmi chiar dacă suferă sau se poticnesc.
Ei sunt picioarele mele.•Măgarul este mereu obosit, este încăpățânat, nu vrea să-și ducă povara, de multe ori.
El este corpul meu.•Cel mai greu este să îmblânzesc șarpele. Deși este închis într-o cușcă puternică, este mereu gata să muște și să otravească pe oricine din jur.
Trebuie să-l disciplinez.
Șarpele este limba mea.•Am și un leu. Vai....cât de mândru! Zadarnic se crede rege. Trebuie să-l îmblânzesc.
Este egoul meu.După cum vezi frate, am multă treabă.
Tu, la ce lucrezi?"
* Autor necunoscut. *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.