Printre cei ce-au fost aleși să traducă Cartea Sfântă,
S-a aflat și Simeon, om drept, cu știință multă,
Traducând, se tot întreabă, o fecioară cum să nască?
Și atunci schimbă cuvântul după mintea omenească.
Pentru că te-ai îndoit, vine îngerul și-i spune,
N-ai să guști nicidecum moartea pân’ nu vezi marea minune,
Până ce-ncărcat de ani, sub povara lor adus,
Nu îl vei ține în brațe pe micuțul Prunc Iisus.
Crezând sfintele cuvinte, așteaptă, de ani slăbit,
Să vină în lumea asta Cel ce-a fost proorocit,
Peste trei sute de ani Simeon așteaptă dară
Să îl vadă pe Acela ce s-a născut din Fecioară.
Fiind fără de prihană, ferindu-se de pacat,
Domnului Atotputernic neîntrerupt s-a rugat
Ca să miluiască lumea, pe oameni să-i izbăvească
De diavolul cel viclean dispus să îi ispitească.
Născându-se Cel ce-avea venirea profetică,
În a patruzecea zi e dus la biserică,
Fecioara cu al ei Prunc, Mamă și Fiu, nepereche,
Au ținut cu-adevărat să respecte Legea Veche.
Cu doi pui de porumbei a venit Iosif în mână,
Drept dovadă că cei doi nu aveau o stare bună,
Atunci Sfântul Simeon, de Duhul Sfânt îndemnat,
La Sfânta biserică pe Prunc l-a întâmpinat.
L-a aflat atunci pe-Acela care avea să se nască,
Așa încât profeția întocmai să se-mplinească,
S-a apropiat smerit, cu bucurie și teamă,
De Maica Lui Preacurată ce-i Fecioară, dar și mamă.
Și-n palmele obosite, de iubire sfântă-atins,
Îl ia pe micuțul Prunc, pe Dumnezeu necuprins,
Cu emoție adâncă și iubire îngerească,
Tatălui nostru Ceresc așa avea să-i vorbească:
,,Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău,
în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai
gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, Lumină spre
descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel’’.
Apoi a proorocit a lui Hristos Răstignire,
Vândut pe câțiva arginți de-un suflet în rătăcire
Și a mai spus că va trece prin pieptul Sfintei Fecioare,
Sabia necazului ce e mult otrăvitoare
Când va vedea pe Mesia, pe Fiul Ei Răstignit
Pe Crucea însângerată, bătut și batjocorit.
După ce-a ținut în brațe, cu-afecțiune și dor,
Pe Cel ce-a venit în lume ca Fiu și Mântuitor
Își dă sufletul curat, cu o dragoste nativă,
În mâna lui Dumnezeu, cea cu totul milostivă,
Care ne-a trimis de Sus, din Grădina Sa Cerească,
Pe unicul Fiu, Iisus, pentru noi să se jertfească...
Nicolae Danciu - Câmpina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.