Un grăjdar (cel care dă de mâncare animalelor) avea urâtul obicei de a bea mai multă băutură alcoolică decât îi era necesar pentru o viață cumpătată, echilibrată.
Într-o zi, după ce adăpase caii și-i aducea la grajd, stăpânul său îi zise:
– Să duci din nou caii la fântână, ca să mai bea apă.
Grăjdarul se uită mirat la stăpân, dar porunca fiind poruncă nu mai putea grăi niciun cuvânt. Și tot mormăind duse caii la fântână, dar se întoarse îndată înapoi.
– Au băut caii apă? îl întrebă stăpânul.
-Nicidecum stăpâne, răspunse grăjdarul. Tot omul știe că niciodată caii nu mai beau apă dacă sunt sătui.
– Te sfătuiesc ca de azi înainte să iei exemplu de la ei, adăugă stăpânul puțin apăsat și supărat, și să-ți aduci aminte că omul care bea mai mult decât poate duce, are mai puțină minte decât un animal.
„Pilde și povestiri”, Editura Credința Străbună
Jurnal Spiritual
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.