Un om foarte sărac...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

 

Un om foarte sărac, ce avea mulți copii, a plecat să-și câștige pâinea în alt sat din apropiere. După o săptămână de lucru, a primit drept plată pentru munca lui un sac de grâu. S-a bucurat bietul om, căci șapte guri flămânde îl așteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui cu transportul, mergea săracul pe arșița dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra unui copac. Deodată, a văzut venind prin colbul drumului o trăsură frumoasă trasă de patru cai. În lumina soarelui, hamurile telegarilor și hainele vizitiului sclipeau de-ți luau ochii. Un domn, îmbrăcat în haine scumpe, ședea afundat în pernele moi ale trăsurii.
Săracul, orbit de atâta frumesețe și bogăție, privea uimit și nu-i veni să creadă când trăsura se opri în dreptul lui; iar bogatul, întinzând mâna, îi spune:
- Dă-mi și tu ceva!
- Dar eu sunt sărac, domnule, nu am nimic de dat.
- Dă-mi și tu ceva! A vorbit din nou bogatul.
Săracul l-a privit îngândurat.
- Dă-mi și tu ceva! ceru a treia oară, străinul.
Pentru a scăpa de el, nevoiașul a dezlegat sacul și luând cu zgârcenie un bob, l-a întins, zicându-i:
- Iată ține o fărâmă din pâinea copiilor mei.
Bogatul primi bobul și făcu semn vizitiului să meargă înainte. Porni cu povara pe umeri și săracul. Ajuns acasă, a răsturnat grâul din sac și mare a fost mirarea tuturor când văzură strălucind în grămada răsturnată, un grăunte de aur. Acum se făcu lumină în mintea omului și pricepu că darul lui - bobul de grâu - îi fusese întors înmiit, prin trimisul lui Dumnezeu.
- O! De-aș fi fost mai darnic, cât de multe boabe de aur aș fi avut acum! De ce nu am dat un pumn măcar?
La vremea cernerii vieții noastre se va pune în balanță și ceea ce puteam să facem și n-am făcut, de câte ori puteam să ajutăm și ne-am lenevit. Vom răspunde pentru nepăsare, pentru indiferența față de aproapele care este la strâmtorare și la necaz. Duhul de jertfă, mila față de semenii noștri, ajutorul, rugăciunea pentru ei, toate vor fi boabe de grâu din aur curat și lămurit în traista faptelor noastre.
Astăzi lumea, mai mult ca oricând, are nevoie de căință, de înțelegere, de compătimire și de modele demne de urmat. Ajută-ne, Doamne, să ne bucurăm alături de cei fericiți, să plângem alături de cei necăjiți, dar să ne rugăm cu lacrimi fierbinți pentru noi înșine și pentru întreaga lume rătăcită! Amin!